Folosim cookie-uri pentru a personaliza conținutul și anunțurile, pentru a oferi funcții de rețele sociale și pentru a analiza traficul. De asemenea, le oferim partenerilor de rețele sociale, de publicitate și de analize informații cu privire la modul în care folosiți site-ul nostru. Aceștia le pot combina cu alte informații oferite de dvs. sau culese în urma folosirii serviciilor lor. În cazul în care alegeți să continuați să utilizați website-ul nostru, sunteți de acord cu utilizarea modulelor noastre cookie.

Jurnal de război – Zoombificare și inginerie socială

Silviu Mănăstire Actualizat: 13.08.2018 - 08:30
Silviu Mănăstire

A cum patru luni, când am început să public în „România liberă“ seria de articole sub titlul generic „Jurnal de război“, intuiam dimensiunea pe care o va lua bătălia politică pentru putere.

Share

Un război total, în care s-au angajat instituțiile statului, mass-media, partidele, oameni de afaceri și militanți politici, dar mai ales o mare masă de manevră, de oameni manipulați în numele unor principii.

Violențele de vineri, 10 august, sunt doar trecerea la un alt nivel al confruntării dintre Iohannis și Dragnea alături de aliații lor. Actori statali externi se implică explicit deja în acest război. Vom vorbi despre asta imediat.

Ca o mică paranteză, „Jurnalul de război“ pe care îl citiți și autorul lui au libertatea de a nu ține partea nimănui în acest război politic. Libertatea de a nu fi de partea cuiva, sau împotriva cuiva, în aceste zile este reconfortantă la nivel personal. Nu mulți jurnaliști și-o permit. Dar, inevitabil, te pune în bătaia puștii din ambele tabere: dacă nu faci propagandă pro-PSD ești #rezist, dacă nu ataci imund PSD și pe Dragnea (adică să-l înjuri de mamă, dacă se poate, pentru că M..E PSD este deja o bagatelă), atunci ești vândut „ciumei roșii“. Așa cum le spun și telespectatorilor mei de la B1 TV, vă invit să judecați cu mintea voastră ceea ce citiți sau vă spun alții la televizor. Păstrați întotdeauna o doză de critică, uitați-vă la fapte, puneți-vă întrebări, nu vă faceți idoli din batistele colorate pe care magicienii ipocriziei și propagandei le scot din joben la televizor. Batistuțele sunt milionare în euro, cumpărate din fraudă, din șpagă și au interese politice.

Opiniile mele bazate pe informații factuale sunt însă clare: România este supusă unui război hibrid, un război politic intern peste care se suprapune marele conflict geopolitic dintre SUA, pe de-o parte, și Federația Rusă, Germania și aliații lor indirecți, pe de altă parte.

Prima dată câteva considerații despre modul în care sunt manipulate de către ambele tabere violențele din noaptea de 10 august. Este un fapt că PSD, USL de fapt, a ajuns la putere în 2012 instrumentalizând și folosind politic violențele extreme care au dus la căderea Guvernului Boc. Fostul președinte Traian Băsescu ar trebui să știe mai multe, însă nu vorbește, pentru că ar trebui să spună lucruri despre George Maior, fostul director SRI, nașul lui Ponta, ajuns în urma protestelor premier. PSD-iștii și Dragnea scandează acum în comunicate de presă sforăitoare exact aceleași sloganuri pe care portocaliii lui Băsescu le invocau în timpul protestelor din iarna lui 2012: destabilizarea țării, manipulare, huliganism.

Acum, în 2018, privind retrospectiv, ce sens au oare protestele violente și escaladarea lor graduală de un an și jumătate, proteste explicit politice, nu civice? Povestea lacrimogenă cu Diaspora nu a ținut. Dar a fost bună de folosit. Că huliganii nu păreau zidari la Londra sau șoferi de tir în Franța, mai degrabă semănau cu trupe paramilitare la cât de bine știau să se apere. Este evident că scopul este dărâmarea Guvernului Dăncilă, așa cum a pățit Boc la vremea lui. Un Boc care urlă acum la Cluj să fie îndepărtată prin forța străzii mafia lui Dragnea, exact cum se striga împotriva lui, de fapt și de drept împotriva mafiei lui Băsescu–Udrea. Deci, să încetăm cu ipocrizia. Iohannis, USR și PNL-ul de acum vor să ia puterea exact cum au procedat în 2012 Ponta, Crin Antonescu și Dan Voiculescu. Cu strada.

Apropos de Voiculescu și mass-media. Cea mai amuzantă retorsiune a logicii: un jurnalist #rezist scrie că nu-știu-ce consilier la Guvern înjură protestatarii, îi amenință chiar cu mitraliera. Evident, un dement. Cum ar veni, doar #rezistenții au voie să înjure în amiaza mare și să inunde Facebook-ul cu apeluri la Revoluție și belitul PSD-iștilor. Înjurătura e bună doar dacă e anti-PSD, altfel e un derapaj incredibil de la standardele democrației. Alții, de la televiziunile de propagandă PSD, țipă cu ochii scoși din orbite să fie găsiți și arestați huliganii care au vandalizat și au incendiat vineri noaptea. Perfect așa! Numai că în ianuarie 2012 cam aceiași huligani (nu ei, cu nume și prenume, dar având ace­eași tipologie) au distrus și incendiat Piața Unirii și Bulevardul Magheru. Pe atunci, huliganii sponsorizați politic de USL erau pentru televiziunile Opoziției niște cavaleri neîntinați ai luptei anti-Băsescu, bătuți de forțele de represiune ale regimului, adică de jandarmi. Nu vi se pare același tip de propagandă? Cât de încuiați să fim să acceptăm același scenariu, aceeași manipulare, după doar șase ani? De fapt aici este secretul, dacă a mers o dată la români, cu siguranță merge și a doua oară. Asta spune ceva, un ceva urât despre acest popor.

Pentru ca filmul să semene la indigo cu cel din 2012, Iohannis și Cioloș, dar și micuțul Barna – USR (să trăiți, domnule colonel!) au sărit fericiți din șlapi la miezul nopții și au condamnat, evident, pe Facebook, violențele Jandarmeriei. La fel au procedat în 2012 Ponta, Crin-cel-prezidențiabil în lungi talk-show-uri de televiziune împănate cu imagini ale violenței săvârșite de Jandarmerie.

Dar există un mare dacă. Dacă protestele nu au ca scop pe termen lung căderea Guvernului, cum s-a întâmplat în 2012, dar și cu Ponta în 2015? Să ne înțelegem: la cum arată lucrurile în țară, PSD ar trebui să plece sau să fie scos de la guvernare. Eu cred că va fi ejectat în curând. Pentru că după doi ani, cu lumea în stradă, nu mai au cum să guverneze eficient, chiar dacă vor, ceea ce mă îndoiesc că pot face la câți proști au pus în funcții.

Dacă mizele sunt altele, chiar și după instalarea unui guvern al Opoziției: adică haosul continuu, războiul politic permanent și, implicit, secătuirea și slăbirea țării? O țară vulnerabilizată la granița NATO, pe care, la o adică, dacă dera­pează total, o poți abandona, așa cum a pățit Ucraina. O anarhie controlată, în care instituțiile să își piardă credibilitatea (ceea ce s-a cam întâmplat), iar cetățenii să fie scârbiți de întreaga clasă politică și antagonizați în două mari tabere, urându-se visceral.

Unde s-a mai întâmplat același lucru? Exact în Statele Unite, în timpul campaniei prezidențiale câștigate de Trump, dar și după instalarea lui Trump la Casa Albă. Război total. Iar germenii războiului au fost sădiți simplu și eficient din subsolul unei clădiri din Moscova unde roboteau zi și noapte pe rețelele sociale și internet peste 1.000 de troli ai Federației Ruse. Ura injectată de troli a infectat ca un virus societatea și clasa politică americană, care acum, în timp ce vorbim, se sfâșie intestin. Procedeul se numește zoombificare socială. Ramura științei: inginerie socială.

Dragă SRI, pune mâna așadar și cheltuie zecile de milioane de euro pe analiza și sinteza rețelelor sociale folosite în România, lasă afacerile și acoperiții! Să înțelegem ce naiba ne-a lovit și să încercăm să ne protejăm țara.

În final, nu uitați vechiul titlu de film „Moscova nu crede în lacrimi“, chiar dacă sunt lacrimile sincere de la gazele lacrimogene, vărsate de protestatari și mai sinceri. 

Comentarii

loading...