Un bărbat de 63 de ani a fost pus pe caldarâm exact ca George Floyd în SUA, acum un an. Numai că, moartea românului nu produce efecte de masă, ca la americani.
Protestele masive de anul trecut din SUA au dus, nu numai la distrugeri și incendieri din partea grupării radicale ANTIFA, ci și la nașterea Mișcării Black Lives Metter.
La noi, imaginile care au făcut înconjorul televiziunilor, cu bătrânul trântit la pământ și încătușat, n-a tulburat și n-a iscat scânteia de revoltă a românilor, încă o probă că ai noștri nu ies decât la ordin. în urma unor acțiuni organizate de laboratoare.
Încă de acum patru ani, am susținut că mișcarea #rezist e născută în laboratoare și că nimic spontan nu s-a produs, atunci când românii s-au trezit peste noapte preocupați de independența justiției. Totul a fost o regie și un spectacol, pus la cale de hegemon.
Neputând controla Parlamentul, “Licuriciul” a reinventat și reiterpretat “Mani Pulite”. A găsit la Cotroceni ușa larg deschisă. Așa s-a născut Anticorupția, care nu putea fi aptă combatantă prin parchete dacă nu exista Binomul. În zadar, Traian Băsescu se jură că nu are niciun amestec. Aflăm acum din cartea de dialog, dintre Dan Andronic și Aurel Rogojan, că prima ieșire publică a lui Traian Băsescu, în primul mandat, s-a făcut spre Odăi, sediul SRI, acolo unde le-a vorbit spionilor ca un maestru al gestionării informațiilor. Ba chiar, l-a indicat pe Vasile, șeful lui în ierarhia Securității.
Anticorupția a distrus cariere și, în unele cazuri, a produs crime. Nimeni nu e vinovat.
Fabrica de produs ură are un uriaș cash-flow
desen realizat de Ștefan Popa Popa’S
Pentru a li se inocula românilor aderarea la principiile noii inchiziții, s-au organizat ample proteste.
Acum, când structurile puterii sunt căptușite de făpturile agreate și de reprezentanții partidelor internaționaliste, protestele sunt sporadice, majoritatea bazate pe disperarea multora că nu se mai termină o data cu restricțiile. Ici, colo, câte un lider informal, în căutare de platformă. În rest, tăcerea societății în civil este țipătoare. Te dor urechile de cum răsună brotăceala.
Moartea bătrânului de 63 de ani nu a devenit ritualică, așa cum s-a întâmplat în SUA, cu cea a omului de culoare, George Floyd.
Amărâtul de piteștean a lăsat în urma sa o femeie imobilizată la pat și un fiu care a aflat din media de tragedie.
Nimeni nu empatizează cu durerea fiului, obligat să vadă parcursul morții la ore de vârf și de maximă audiență. Pentru că era alb, nu s-a organizat White Lives Metter?
În general, forma, condiția și misiunea protestelor de masă e ca de manual.
Cum s-a travestit CIA în Europa și cum s-a născut societatea în civil?
De la schimbarea numelui prăvăliilor CIA din Europa, în societatea civilă, fapt întâmplat în jurul anilor ’68, mişcările de stradă au prins elan. Lideri informali au sărit în orbita orbitoare a flash-urilor media.
Când opozanţii anumitor regimuri politice nu reuşeau să doboare, prin mijloace parlamentare puterea aleasă, chemau oamenii în stradă. După ani de la desfăşurarea evenimentelor, concluzia analiştilor e că anarhia a slăbit puterea politică, a destabilizat economiile ţărilor în care se desfăşurau acţiuni de durată, dar a condus la apariţia unor noi formaţiuni politice cu o nouă agendă: anti-creştină, transgender, pro-climat, împotriva liberalismului clasic, cu inspiraţie din învăţăturile Şcolii de la Frankfurt. Unele sunt de extrema stângă, altele de extrema dreaptă, neexistând o linie clară de demarcaţie ideologică. O constantă rămâne: agresivitatea.
Franţa – 1968. În februarie 1968 comuniştii şi socialiştii francezi au format o alianţă pentru dărâmarea de la putere a lui Charles de Gaulle şi a partidului său de dreapta. La 22 martie, 150 de studenți, porecliţi lefetişti, au ocupat clădirea administrativă a Universităţii Paris din Nanterre.
Protestele s-au intensificat. Autorităţile au închis Sorbona. Zeci de mii de studenţi, purtând cărticele roşii cu învăţăturile lui Mao şi cu pumnul mâinii stângi ridicat, au mărşăluit pe străzile bătrânului oraş. Manifestanţii s-au bătut cu organele de ordine, când au vrut să traverseze podul peste Sena. Au urmat sute de arestări. Guvernul George Pompidou i-a eliberat. Acţiunile de protest au culminat în zilele următoare cu declanşarea grevei generale a muncitorilor. Oferta de creştere salarială cu 10% a fost respinsă de liderii sindicali. François Mitterrand, liderul Federaţiei Democraţilor şi a Stângii Socialiste, a anunţat sfârşitul Republicii. În ziua de 30 mai, 500.000 de protestatari au mărşăluit cântând “Adieu, de Gaulle!” Preşedintele a dizolvat Adunarea Naţională, dar a refuzat să demisioneze, anunţând alegeri pentru mijlocul lunii iunie. În 16 iunie, partidul de centru dreapta a generalului de Gaulles a obţinut o victorie zdrobitoare cu 72%.
Daniel Cohn Bendt, liderul baricadelor pariziene, a devenit un foarte conformist europarlamentar, marele anarhist de atunci, Joshka Fischer, a ajuns ministru de externe al Germaniei. Bernard-Henri Lévye a denunţat ulterior cu sarcasm “iluziile intelectualităţii franceze,” lovite de cecitate în faţa realităţilor totalitarismului comunist.
Citește și: Maidanele lumii. De la criză, la efect
Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș și Ministerul Afacerilor Interne anchetează intervenția în forță a polițiștilor. Va cădea probabil un Acar Păun. Nimeni nu empatizează cu cauza bătrânului ucis. Ici, colo, câte un protest de facebook. România și-a pierdut energia pentru spontaneitate. E prea sedusă de puterea Marelui și Puternicului Nevăzut.
Țara noastră, cel puțin acum, nu se belemizează.
