Pe o parte semnificativă a teritoriului țării noastre am avut parte de atmosfera unui 1 Mai Muncitoresc, de pe vremuri, dar cu un iz de capitalism.
În România au sfârâit mititeii pe grătare și au curs răuri de bere.
Izul de capitalism a fost dat de prețurile “umflate”, mai rău decât mititeii cu bicarbonat, de către operatorii economici din HoReCa, înfometați după o perioadă îndelungată de restricții.
O altă diferență față de sărbătorile din “epoca de aur” a țării noastre a fost dată și de faptul că românii s-au tratat, în secolul XXI, cu mititei și bere de import.
Au lipsit campaniile cu care ne-am obișnuit în ultimii ani – s-au, cel puțin, nu au fost mediatizate – în care edilii care “își iubesc” comunitatea să ofere mititei gratis.
Dar probabil că această surpriză este rezervată pentru data de 1 iunie, când guvernanții promit o și mai impresionantă ediție a “Marii relaxări”.
Terasele din Centrul Istoric al Capitalei au fost din nou pline.
Spre dezamăgirea tinerilor dornici de distracție, celebrele cluburi aglomerate nu au fost încă redeschise, pentru că autoritățile nu au avut încă bunăvoința, dar și pentru că numeroase clădiri așteaptă de luni bune consolidarea promisă de fosta administrație Firea și pe care edilul Nicușor Dan pare să o fi tăiat de pe listă.
Nu am avut parte de renumitele defilări, de 1 Mai sau 23 August, dar am avut ocazia de a asista la marșul tinerilor – și nu numai – de la miezul nopții, în București, de pe străduțele strâmte ale Centrului Istoric, către parcuri sau către stațiile unde sunt programate cursele de noapte ale mijloacelor de transport în comun de suprafață.
Lăcomia taximetriștilor asigură recorduri pentru STB
În așteptarea mult râvnitei “Marea relaxare de la mare”, acolo unde premierul Florin Cîțu vânează pescăruși cu telefonul inteligent, am avut parte de o mare de oameni în centrul Capitalei.
Refluxul de la miezul nopții a retras marea de oameni petrăcăreți relaxați din Centrul Istoric al Capitalei către Parcul Unirii și către stațiile de unde porneau “cârdurile” transportului de noapte al Societății de Transport București (STB).
Îndelunga perioadă de restricții nu i-a înfometat doar pe operatorii din HoReCa, ci și pe cei de taximetre și ride sharing, aceștia din urmă încercând să speculeze situația creată de “Marea relaxare” și să pescuiască petrecăreți, atrăgându-i în plasa tarifelor umflate.
Astfel, în zilele de sâmbătă și duminică am putut asista la un record de călători pentru cursele de noapte ale STB.
Dacă, nu cu mulți ani în urmă, se discuta despre renunțarea la cusele de noapte ale STB, tocmai pentru că autobuzele circulau mai mult goale, în weekend-ul recent încheiat au fost umplute la refuz la orele 23:00 – 24:00.
Ce-i drept nimeni nu i-a verificat pe călătorii “relaxați” dacă au și plătit cursa.
Bineînțeles, la acele ore nu ar fi avut nici centre deschise pentru încărcarea cardurilor de călătorie.
Discutăm, din nou, aparent la infinit, despre managementul haotic al fostei regii autonome de transport public, transformată într-o teoretică societate comercială competitivă.
Vedem directori noi și vechi ai acestui colos care discută absolut aberant despre profit al unui serviciu public.
Bucureștenii sunt din nou amenințați cu majorarea tarifului pentru o călătorie cu mijloacele de transport în comun de suprafață.
Nici majorarea prețului călătoriei la 3 lei, și chiar mai sus, nu va scăpa societatea de pierderi.
STB are un număr ilogic de mare de angajați și nu mă refer aici la șoferi, vatmani sau mecanici.
Sunt mult prea mulți plimbători de coli A4 prin birourile STB, exagerat de mulți controlori care, practic, se plimbă pe banii contribuabililor cu niciun beneficiu pentru societate și multe centre de vânzare ineficiente.
STB are și un departament de marketing, cu salarii bune pentru țara noastră, care, de ani buni, nu mai produce nimic.
Din mandatul Gabrielei Firea STB nu a mai vândut spațiu publicitar pe autobuze, pentru că erau noi și frumoase și să nu le fie afectat aspectul.
Managementul revoluționar importat s-a dezumflat
În schimb, s-a scris pe ele, probabil pentru că se consideră elegant, “Primăria Capitalei”, un logo pentru care s-a plătit mult și care descrie o instituție care, în acte, nici nu există.
Instituția “Primăria Capitalei”, mesaj cu care sunt mâzgălite mijloacele de transport în comun, nu există, în realitate fiind Primăria Municipiului București.
Trecând peste acest detaliu, STB mai are mii de epave care zac în depouri, pe care administrația publică locală nu este capabilă să le vândă la fier vechi.
Tot în depourile STB stau de pomană autobuze, troleibuze și tramvaie defecte, care nu pot fi utilizate din cauza lipsei unei piese.
Înainte de a obține mandatul de edil-șef, Nicușor Dan promitea un management al tranportului din Capitală ca la New York.
Nu știu cu exactitate cum este la New York, dar dacă discutăm peste ocean de austeritatea adusă de Nicușor Dan în Capitală, atunci nu sunt capabil să înțeleg care mai este “visul american”.
Se scumpește călătoria, dar ce se oferă în schimb.
Gabriela Firea a cumpărat câteva autobuze, pe final de mandat.
Nicușor Dan nu mai cumpără nimic.
Transportul public din Capitală se îndepărtează tot mai mult de ceea ce am putea cataloga ca fiind civilizat, în condițiile în care cele mai multe autobuze și tramvaie sunt neigienizate – ca să folosesc un termen elegant – produc zgomote dacă nu îngrijorătoare, măcar amuzante sau deranjante, din cauza defecțiunilor, iar troleibuzele iau foc din când în când.
Peisajul este completat de indivizi cu “parfum aparte” neplătitori de călătorii, dar pe care controlorii STB nu îi pot deranja, fiind prea ocupați să vâneze studenți care trebuie amendați că nu au achitat 1,3 lei.
Primăria Capitalei nu oferă nici măcar posibilitatea ca, la cerere, un bucureștean să-și poată achita un abonament anual pentru mijloacele de transport de suprafață la impozit, împreună cu toate taxele, pentru a fi scutit de grija de a-și aminti că trebuie reînoit abonamentul lunar.
