Precum în scrierile sfinte, aşa şi pe Pământ, acolo unde maleficul stăpân al pădurilor şi al întunericului a creat o alianţă anticreştină. Pe numele ei proaspăt de botez: Alianţa USR–PLUS.
Fiind acuzaţi de neomarxism, băieţii din grupul aşa-zişilor „salvatori“ au lansat în dezbatere publică proiectul de lege privind interzicerea partidelor și a organizațiilor comuniste. Pedepsele foarte dure prevăzute în noua normă sunt preluate din legile în vigoare, care sancționează propaganda fascistă și organizațiile de extremă-dreapta.
Am fost printre primii editorialişti români care au sesizat perversitatea manifestărilor sub crucea ruptă a haştagului #rezist, nimic altceva decât o prelungire a mişcărilor anti-Trump din SUA.
Când întrebam de ce la mitingurile în care beculirea era mai mult un fapt divers nu se strigă, precum la Revoluţia din 1989, „Există Dumnezeu!“, mi s-a dat o replică demnă de Corul Robilor din „Nabucco“. În preajma Sărbătorilor de Paşti s-au adunat câţiva în scuarul din faţa Guvernului şi au rostit „Tatăl Nostru“. Să ne bucurăm pentru îndreptarea sufletelor rătăcite, am zis atunci.
Dar progresismul, în esenţa sa dură, nu admite o coexistenţă patriarhală cu ortodoxismul.
Pavel le scria romanilor: „Iar Dumnezeul păcii va zdrobi în curând pe satan sub picioarele voastre“ (Romani 16:20).
Dar Dumnezeul păcii se lasă aşteptat, chiar dacă, în America, cel acuzat de blestemăţii cu Moscova a fost eliberat prin Raportul Mueller.
Cei care citesc mai mult decât judecă, buchisitorii de cărţi creştine ştiu că Satan apare într-o poziţie cvasi-dualistă, în dialog cu Dumnezeu. În Cartea Sohar, din literatura kabalistă, Satan purta numele de Sammael, fiind considerat Dumnezeul „căii de stânga“.
Dar de ce stânga se prezintă în decorurile dreptei tradiţionale?
Aici e perversitatea unei mişcări posedate. Recent, am publicat un studiu, realizat în SUA, privind apetitul redus al stângiştilor de a fi numiţi socialişti. 70% considerau că mai potrivită e loţiunea after-shave: progresism.
Marele şiretlic al diavolului este şi mitul salvării. Îi pune pe oamenii care n-au salvat nimic niciodată să fie infirmierii cauzei.
Mulți alegători au început să înțeleagă unde se cuibărește (neo)marxismul – susține pe pagina sa de Facebook fostul lider al studenților din Piața Universității, Marian Munteanu. Fostul lider al Pieţei Universităţii le dă masca jos. El consideră, la fel ca mulţi dintre noi, că e acțiune de propagandă, fiindcă o inițiativă identică a fost respinsă în 2016 chiar de Dacian Cioloș, prim-ministru pe atunci.
Hopa!
Acțiunile de tip „Hoțul strigă hoții“ devin tot mai jalnice, mai susţine Munteanu.
Alianţa USR–Plus nu ni se adresează nouă, celor nespălaţi pe creier, care ştim că diavolul se tatuează şi îşi schimbă demonica făptură peste noapte. Ci corporatiştilor pentru care noţiunea de ideologie şi de luare în posesie de tartorii acesteia le e străină. Diavolul se îmbracă în curcubeu, îşi dă cu parfumuri capitaliste, dar el e împotriva libertăţilor umane şi a proprietăţilor stipulate în Biblie. A se vedea declaraţia recentă a iacobinei din Plus, pe post de consilieră a asistatului social european ce vinde gogoşi pline de E-uri unei populaţii traumatizate de o sumedenie de prejudecăţi.
Am mai spus-o: frustraţii social sunt ţintele optime ale lui Satan. Pentru că ştie cum să trosnească, le dă cuvinte simple, aspre şi ascuţite, ca arme de luptă. Comuniştii! – strigă juveţii ce mestecă ciungă şi butonează. Au ei timp să asculte de la cei mai cunoscători că, de fapt, ei fac jocul pervers al noilor comunişti?
Şi-a schimbat lupul blana, dar năravul ba, spune o vorbă neaoşă românească.
Dacă atunci când era prim-ministru scria, în expunerea de motive privind respingerea proiectului de lege, cu acelaşi azimut, că nu se justifică o asemenea abordare, Julien, liderul teleghidat, ştie că memoria colectivă e scurtă. Acum o dă că e în favoare, uitând că în urmă cu trei ani era împotrivă.
Ăsta e stilul. Perversitatea unui sistem e limpede. Băieţii creaţi în laboratoarele sociale se îmbracă în ţoale capitaliste, dar urlă împotriva capitalului.
În timpul revoluţiei din 1989 am avut o premoniţie sumbră. Ce ne vom face dacă după 50 de ani, generaţiile viitoare îl vor repune pe Marx pe soclu? Nu suntem departe de acea zi. Sfinţii închisorilor sunt daţi jos de pe socluri prin noua corectitudine politică.
Ce urmăresc, de fapt, progresiştii? Să ia în stăpânire o lume care se damblageşte din cauza fruitful-mind-urilor electronice. Împieliţatul pregăteşte terenul.
Totuşi, mai există o speranţă. Ca oamenii să-şi dea seama de marele şiretlic al diavolului.
