Folosim cookie-uri pentru a personaliza conținutul și anunțurile, pentru a oferi funcții de rețele sociale și pentru a analiza traficul. De asemenea, le oferim partenerilor de rețele sociale, de publicitate și de analize informații cu privire la modul în care folosiți site-ul nostru. Aceștia le pot combina cu alte informații oferite de dvs. sau culese în urma folosirii serviciilor lor. În cazul în care alegeți să continuați să utilizați website-ul nostru, sunteți de acord cu utilizarea modulelor noastre cookie.

Măsurile economice ale Cabinetului Orban

Florin Budescu Actualizat: 07.12.2019 - 21:55
Florin Budescu

O serie de măsuri de politică economică ale Cabinetului Orban se află în prezent în diferite stadii de legiferare. Le voi analiza pe rând, din punctul de vedere al oportunităţii, impactului şi acoperirii fiscal-bugetare.

Share

Ceea ce trebuie să înţelegem este că nu mărirea taxelor în sine e problema, ci existenţa unui echilibru între mărire, nivelul lor internaţional şi cel al veniturilor companiilor.

 

Supraacciza la carburanţii auto

1 aprilie 2014 – 31 decembrie 2016: Cabinetul Ponta a introdus supraaciza de 7 eurocenţi la carburanţii auto. Scopul declarativ a fost formarea unui cont, din care să se facă lucrări consistente la infrastructura rutieră.

Pe de o parte, mediul economic, experţii şi presa au primit apariţia supraaccizei cu ironie. Toată lumea era convinsă că banii adunaţi nu vor fi folosiţi niciodată în scopul declarat şi exact aşa au stat lucrurile.

Profitr.ro a dezvăluit că Supraacciza Ponta „a produs pentru stat, în cei aproape trei ani când a fost aplicată, 8,46 miliarde de lei, adică aproape două miliarde de euro, dintre care 6,91 miliarde de lei încasări din accize și 1,55 miliarde de lei din TVA”.

Taxa a avut un scop declarat, dar banii colectați au ajuns ulterior la bugetul statului și au compensat efectul unor decizii de reducere a altor taxe și contribuții, precum CAS.

Supraacciza ar fi trebuit eliminată din ianuarie 2016, dar decizia a fost amânată un an. Deși eliminarea a fost anunțată încă din 2016, liderul PSD, Liviu Dragnea, i-a cerut premierului Cioloș să amâne trei măsuri ce aveau termen de intrare în vigoare 1 ianuarie 2017: reducerea TVA de la 20% la 19%, eliminarea taxei pe stâlp și a supraaccizei de 7 eurocenți.

A urmat eliminarea supraaccizei de la 1 ianuarie 2017, pentru că Guvernul Cioloş a refuzat cererea, apoi reînpachetarea de către PSD a măsurii, în naraţiunea lipsită de scrupule „uite, ei nu au scos supraacciza, noi o facem” şi în contextul eliminării celor 101 taxe, apoi reintroducerea ei, cu la fel de multă versatilitate, în septembrie 2017.

Cei 7 eurocenţi, adică 32 de bani în plus, au fost acum scoşi, dar Cabinetul Orban va trebui să mărească acciza, pentru că azi România este sub nivelul minim acceptat în UE. Anume, Cabinetul Orban ar trebui să crească iarăşi acciza cu 5 bani.

Impactul? Pe carburanţii auto, există cerere neelastică, adică benzinarii nu sunt legaţi de factorul scăderii vânzărilor. Acestea rămân cam aceleaşi. Nu este sigur că eliminarea a şapte eurocenţi minus cinci bani va avea impact în preţul carburanţilor, pentru că formarea preţurilor la aceştia este o operaţiune mai complicată, care ţine cont de costurile incluse.

 

Creşterea salariului minim

Dincolo de factorul de intrare politic (Cabinetul Orban nu poate pur şi simplu să scadă salariul minim, pentru că costurile politice îi friabilizează poziţia), există cel mai important factor de intrare, cel pe impactul economic.

Măririle de salariu minim brut operate de cabinetele PSD au fost făcute în orb, fără studiu de impact. Dacă e să credem cele spuse de vectorii Cabinetului Orban, acum se calculează impactul creşterii salariului minim, pe care, cel puţin declarativ, Guvernul a spus că doreşte să o facă.

Toţi interlocutorii de nivel expert din mediul de business pe care i-am consultat în aceşti ani mi-au spus acelaşi lucru însă: creşterea salariului minim brut este o sarcină importantă pe firme. Nu cresc doar salariile aflate la nivelul celui minim legal, ci se recalculează toate salariile, de la cel mai mic, la cel mai mare.

Firmele nu mai au acelaşi disponibil financiar şi atunci fac concedieri, pentru că nu-şi pot sacrifica de dragul salariaţilor profitul, ca apoi să dea faliment şi să rămână toţi fără loc de muncă. A mări salariul minim pe economie este o operaţiune complicată, care nu se face peste noapte şi necesită setări multiple. Ceea ce pare că face acum Cabinetul Orban.

 

OUG 114

Operaţiunea de abrogare a OUG 114 este şi mai complicată decât cea de mărire a salariului minim. Impactul este pe arii multiple de business (bănci, fonduri de pensii, actori economici din piaţa electricităţii şi gazelor etc.), pe care, până pe 21 decembrie 2018, când a fost dată OUG 114, lucrurile mergeau foarte bine şi ulterior au mers de la mai prost la execrabil.

Anume, cred că ţin minte bine când spun că o singură bancă rămânea pe profit, dar cu certitudine erau multe subsidiare ale unor mari bănci transnaţionale care închideau porţile. Cea mai afectată a fost liderul pieţei, Banca Transilvania, culmea, bancă românească, în pofida naraţiunii cu „transnaţionalele cele rele care ne sug sângele şi îşi escamotează profiturile şi aşa le facem să dea bani la buget”.

La fel, fondurile de pensii de pe Pilonul II se aflau într-o situaţie critică. Probabil că ele nu au început să plece din România în această vară pentru că experţii lor au estimat corect că OUG 114 va dispărea. Tot la fel şi în gaze şi energie electrică, impactul a fost echivalentul unui cutremur de peste 6 grade pe scala Richter.

Ce se poate face acum? Abrogarea ex-abrupto a OUG 114 va duce la scăderi importante de venituri la buget, pe termen scurt. Probabil că acum experţii guvernamentali calculează efectele pe care le-ar avea dispariţia acestei năpaste.

Pur şi simplu, atunci când mergi cu maşina luni de zile, cu frâna de mână trasă la un dinte spre doi, înainte să schimbi plăcuţele de frână, ca să revii la normal, trebuie să schimbi anvelopele şi saboţii, altfel rişti să faci accident.

 

Prima Casă

Acest program de credite imobiliare subvenţionate de stat a fost întotdeauna o fantoşă calculată să aibă impact politic pe puţinii beneficiari, familiile, rudele şi cunoştinţele acestora, nu să înnoiască fondul imobiliar.

În România, în continuare, 80% din fondul de locuinţe (din vechile blocuri, construite în anii '70 – '80) este format din imobile construite în anii comunismului. După criza subprimelor, casele „murdare financiar” din SUA au fost înlocuite cu un fond imobiliar complet nou. Întrebarea este cine şi cum face la noi ceva asemănător, pentru că deja, care dacă sunt ţiplate în polistiren expandat şi vopsite ca noi, tot mai multe astfel de blocuri mai au puţin şi cad.

 

Pensiile speciale

În contextul viitor tot mai tensionat al sumelor imense de bani necesare pentru pensii, la orizontul anului 2023, chestiunea pensiilor speciale (inclusiv de serviciu) are mai curând o valoare de impact simbolică: 3 miliarde de euro. Există cifre calculate de mine pe care îmi este efectiv teamă să le scriu, pentru că aş putea greşi.

Ordinul de mărime al plăţilor pe care guvernul va trebui să le facă în anul 2023 este imens. Nimeni nu ştie de unde pot fi găsiţi banii. Nici unul dintre experţii pe care i-am chestionat nu are idee cum poate fi rezolvată această problemă. Nici fostul preşedinte al Consiliului Fiscal, Ionuţ Dumitru, nici actualul, Daniel Dăianu, nici expertul în management Valentin Ionescu, nici profesorul de Economie Mircea Coşea.

Eliminarea pensiilor speciale (nu şi a celor de serviciu) este o chestiune de semnal în sistem şi doar atât. Restul e impact.

Comentarii

loading...