Epidemia de coronavirus ne pune pe toți la grea încercare. Ne radiografiază întreaga societate, de la vârfurile de la Cotroceni sau din Piața Victoriei, la tragedia care a cuprins Suceava. Iar radiografia arată rău. Arată că nu suntem pregătiți, real, pentru momente de stres de astfel de intensitate. Scoate la iveală lipsuri și metehne de un feudalism înfricoșător. Ne arată slăbiciunile. Ne arată, din nou, faptul că în 30 de ani nu am învățat mare lucru despre responsabilitate. Și că o mare parte din tot ce s-a construit în România a fost construit într-o schemă pe termen scurt. Statul român nu a lucrat în proiecte și programe pe termen lung. Nu am construit lucruri care durează, fie că ne referim la infrastructură, fie că ne referim la sănătate.
Ies la iveală superficialitatea și feudalismul relațiilor profesionale. Iar singurul răspuns este eroismul.
Fiind minuscul, iată că virusul pătrunde peste tot. Ca în corpul uman. Unde găsește ceva șubred, declanșează dezastrul. Construcțiile sociale îndoielnice se „infectează” în criză și declanșează un efect de domino. „Piesele” se prăbușesc una după alta. Suceava este un exemplu dintre cele mai tragice, dar este relevant. Spitalul MAI din București este un altul. În ambele situații, impostura și minciuna – a managerului, la Suceava, și a unui pacient inconștient, la Spitalul de Urgență „Prof. Dr Dimitrie Gerota” – au declanșat procese infecțioase de răspândire în lanț.
Singurul răspuns al societății românești, cu lideri mereu surprinși și mereu cu reacții întârziate, este eroismul unor profesioniști. Și, în oglindă, lașitatea altora. Este de neînțeles pentru mine, ca medic, profesor și fost manager de spital, cum poate un ministru al sănătății, medic, și chiar un medic cu bună reputație, să își dea demisia din funcție în plină pandemie? Dincolo de caracterul îndoielnic al unui asemenea gest, ce exemplu au în față medicii din prima linie? Cei care se expun pentru că nu au suficiente echipamente de protecție? Dar asistentele medicale și infirmierele aflate în aceeași situație, de soldați trimiși la război fără pușcă?
Dezertarea unui general nu face decât să le dea argumente pentru dezertare și soldaților! Ca să nu creeze sentimentul că dezertarea este o opțiune, guvernul ar fi trebuit să îl destituie pe domnul ministru, nu să îi îngăduie demisia. Iar motivul demiterii ar fi fost unul simplu, care se vede în fiecare zi: nu a asigurat înzestrarea acceptabilă a „trupelor” sale în fața unui război a cărui iminență de tip „tsunami” era cunoscută!
Replica sistemului medical în fața pandemiei cu coronavirus nu ține de eficiența sistemului medical, ci de eroismul celor care îl compun: medici, asistente, infirmiere, brancardieri etc. Cu resurse puține, dar mobilizați extraordinar, acești oameni sunt nu doar în prima linie, dar sunt singurii combatanți care înfruntă „inamicul” nevăzut.
De ce demisionează unii medici? De ce pleacă din sistem o parte din personalul medical?
Brusc, „șpăgarii” și „nesimțiții” arătați cu degetul cu o plăcere pe care nu am înțeles-o niciodată sunt acum eroii care ne salvează. Așa se pare că funcționăm, într-o relație mereu antagonică cu noi înșine. Acum au devenit subiect de primă pagină medicii și personalul medical care demisionează. Cei care refuză bătălia sunt mai „interesanți” decât luptătorii. Și pentru guvern au devenit o preocupare, politicienii de la Palatul Victoria se gândesc acum să elimine opțiunea demisiei din sistemul medical. Dar, din nou, se tratează efectul, nu cauza.
Sunt medic, știu ce vorbesc. Așa cum am jurat să am grijă de pacienții mei, îmi este interzis să le fac rău! Dincolo de faptul că lipsa echipamentului de protecție îl expune pe medic și îl poate face într-un timp foarte scurt focar de infecție pentru propria sa familie, un medic infectat își îmbolnăvește pacientul. Acest lucru este valabil pentru toți cei care lucrează într-un spital. Nu există o opțiune intermediară pentru această realitate îngrozitoare. Fără echipament de protecție, moartea vine fără obstacole. Pentru un om care a jurat să facă bine, această opțiune de a lucra fără a se putea proteja este imposibilă.
Presiunea asupra celor din sistemul medical este uriașă. Nu pot accepta ideea că sunt medici care fug, dar din toate aceste motive, pot înțelege reacția acestora.
Medicii au nevoie de sprijin, nu de pedepse sau de interdicții! Și nici de cenzură!
Sprijin înseamnă în aceste momente mai ales dotarea cu echipamente de protecție. Sprijin înseamnă dotarea cu tot ce este nevoie pentru ca sistemul medical să funcționeze coerent. Iar aici, dincolo de medicamente și echipamente medicale, mai e nevoie de ceva: eliberarea de sistemul feudal! Scara valorică și ierarhiile trebuie reconfigurate urgent, din mers. Un medic bun poate fi un manager prost. Trebuie schimbat din funcția de manager și lăsat să lucreze ca medic. Un administrator numit politic trebuie înlocuit cu un profesionist. Așa cum s-a întâmplat la vârful Ministerului Sănătății Publice.
În egală măsură, regulile sunt obligatorii pentru toți. Nu se poate testa nimeni peste rând și nu se poate face speculă cu echipamentele necesare. Și nu se poate impune tăcerea! Adevărul are o funcție curativă excepțională, este de neînțeles cum poți să interzici medicilor să îl spună. Sau oricui aflat acum în centrul bătăliei pentru viață. Interdicțiile de acest fel, absurde, fac un rău inimaginabil. Suceava (Lombardia României) este un exemplu grăitor. Este cel mai grav caz, dar nu este singurul. Nu poți cere curaj unor oameni cărora le pui pumnul în gură si atunci …urmează demisia!
Managementul de criză cere manageri de criză!
Încă nu am atins vârful epidemiei, toate opiniile medicilor specialiști converg spre această realitate. Situațiile din Spania sau Italia sunt argumente de necontestat. Sunt tragice, dar nu pot fi puse la îndoială. Trebuie să lucrăm având în vedere scenariul cel mai rău. Pentru a putea ieși cât mai repede cu putință din criză și cu pierderi cât mai mici, trebuie să punem în fruntea instituțiilor medicale, dar nu numai, „manageri de criză”. Un bun prilej, de altfel, pentru a elimina fără echivoc, pe toți cei care s-au cocoțat în funcții pe pile sau politic și care își dovedesc acum neputința și neștiința. Se poate face acest lucru foarte repede. În regim de urgență!
Oameni buni, stați acasă și respectați regulile! Voi, cei care veniți acasă din străinătate, vă spun să respectați întru-totul ceea ce au stabilit autoritățile. Cu cât ritmul de infectare este mai mic, cu atât presiunea din sistemul nostru de sănătate se reduce și avem posibilitatea să intervenim și să vă facem bine. Știu că vă este greu, dar este absolut obligatoriu! Multă sănătate tuturor romanilor!
