Folosim cookie-uri pentru a personaliza conținutul și anunțurile, pentru a oferi funcții de rețele sociale și pentru a analiza traficul. De asemenea, le oferim partenerilor de rețele sociale, de publicitate și de analize informații cu privire la modul în care folosiți site-ul nostru. Aceștia le pot combina cu alte informații oferite de dvs. sau culese în urma folosirii serviciilor lor. În cazul în care alegeți să continuați să utilizați website-ul nostru, sunteți de acord cu utilizarea modulelor noastre cookie.

Membrii USR nu prea au fost la școală

Laurențiu Mușoiu Actualizat: 12.04.2019 - 12:21
Laurențiu Mușoiu

Uniunea Salvați România a lansat un proiect (policy brief) ce prezintă soluțiile acestei formațiuni politice pentru reformarea sistemului educațional din țara noastră.

Share

Din nefericire, proiectul USR poate fi rezumat la o înșiruire de idei contradictorii, aberante, interese personale ale membrilor formațiunii și câteva copy-paste-uri (în stilul teză de doctorat a lui Victor Ponta) din agenda actualului și de trei ori fostului ministru al Educației, Ecaterina Andronescu, texte pe care le revedem/auzim la cicluri de câțiva ani. Astfel, USR vrea să „repare după PSD“, dar folosind multe dintre temele social-democraților.

Ideile prezentate în sumarul proiectului nu sună rău: „centrarea întregului sistem educațional pe nevoile elevului și schimbarea modului de învățare, orientat spre dezvoltarea gândirii critice și educație individualizată“; „creșterea implicării părinților în școli“; „reformare sistemică, orientată înspre mai puțină birocrație și mai multă calitate în actul educațional“ (în învățământul primar) și „centrarea întregului sistem educațional pe nevoile studentului“; „conectarea învățământului superior de calitate/cerințele de pe piața forței de muncă“ (pentru cel superior). Totul se scurtcircuitează însă când vezi măsurile pe care USR le propune pentru atingerea obiectivelor menționate. Măsuri ce te conving că oamenii care au lucrat la acest proiect fie nu prea au trecut pe la școală, fie au mers fără să înțeleagă nimic.

 

Băieții sunt în cu totul alt film

USR își imaginează consilii de administrație ale școlilor, în care părinții să aibă cea mai mare putere de decizie atât asupra evaluării cadrelor didactice, cât și a programei. Îl și văd pe un oarecare nea Ion, dintr-un sat sărac (și avem de unde alege), venit de la săpat pământul, evaluând învățătorul sau propunând materii de studiu pentru elevi. Sau să ne gândim ce materii ar putea propune un părinte „cu școala vieții“, dintr-un cartier mai cunoscut, de exemplu Ferentari, din Capitală: „Tehnici neconvenționale de deschidere a automobilelor“ sau „Economia de după blocuri“. Plus că nu aș vrea să mă gândesc cum ar putea fi sancționat profesorul în astfel de situații.

Dascălul a fost dintotdeauna gândit ca educator al comunității, omul care să sfătuiască și adulții, nu doar copiii. Dar pentru USR se pare că e ultimul fraier, un părinte cu câteva clase ar face meseria profesorului mult mai bine, dar probabil că nu-i convine salarizarea din învățământ.

„Introducerea unui sistem de evaluare a cadrelor didactice de către părinți și elevi și condiționarea unui procent al salariului în funcție de rezultatele evaluării“ este o altă idee din străfundurile gândirii USR-iste. Dacă până acum am mai văzut cazuri de profesori care să primească mită, în situația în care s-ar ajunge la principiile USR o să fie negociere pe față, ca la tarabă: „Hai, mă profule, dai și tu un 10 la băiat și îți iese și ție 100 la salar!“. Și ironia sorții e că fondatorul acestei așa-zise formațiuni politice a fost profesor de matematică. Dar poate știe Nicușor Dan mai bine cum se duc negocierile astea.
Și mai sunt idei care ar abramburi sistemul de învățământ cum niciun ministru care a trecut pe la șefia Învățământului nu s-ar fi gândit. Aici trebuie să recunosc meritele gânditorilor USR, pentru că nu e ușor să vii cu măsuri șocante pentru un sistem condus timp de 30 de ani de activiști de partid care probabil nu au aflat nici până astăzi cum funcționează o școală sau o grădiniță.

Desființarea inspectoratelor școlare este un alt plan al USR, care vrea ca profesorii să fie selectați de consiliile de administrație ale școlilor.
În esență, este o temă luată de la PSD, ca multe din proiectul partidului lui Barna (sau cine este acum președintele USR, dacă știu măcar ei), dar dus la un nivel la care nici măcar „geniile“ din Teleorman nu ar fi reușit. PSD a enunțat des tema descentralizării. Dar desființarea inspectoratelor școlare, ipotetică, practic imposibil de aplicat în totalitate, ar da și mai mare putere directorilor care vor să-și demonstreze puterea într-un partid. Bine, după USR, directorii ar trebui numiți tot după placul părinților.

Iar notele și toate deciziile Consiliului de Administrație ar trebui publicate, conform proiectului, pe site-ul unității de învățământ. Nu e o idee rea, dar vreau să-i ajut pe cei din USR cu câteva cifre reale din actualul sistem de învățământ românesc: 1.400 de unități neracordate la sistem de canalizare; 6.000 de necalificați care predau; sute de cadre didactice care părăsesc sistemul după un an sau câteva luni de la angajare; aproximativ un milion de elevi care fac naveta kilometri buni, în urma închiderii școlilor.

Se vorbește despre modelul finlandez de învățământ sau despre cel olandez, dar nu se ia în considerare o mare diferență între aceste țări și România. Finlanda a aplicat descentralizarea, a oferit autonomie reală școlilor, dar după mai mult de 30 de ani în care scopul statului a fost să atragă elite, oameni foarte bine pregătiți, în acest domeniu. România încă nu realizează acest lucru, salariile din învățământ au mai crescut, dar încă sunt departe de a fi atractive pentru cei mai buni absolvenți de studii superioare. Birocrația și imaginea profesorului ce a fost degradată de deciziile politice determină profesori tineri, cu rezultate bune atât în facultate, cât și la examenul de titularizare, să renunțe la cariera la catedră.

 

Idei puține, dar fixe

În rest, în proiectul USR se repetă de multe ori importanța sistemului de învățământ privat și că statul ar trebui să dea bani acestor unități. Nu e un lucru rău că mulți membri USR și-au dus copiii la grădinițe și școli private sau că au absolvit universități particulare. Dar există trei variante: membrii acestei formațiuni politice fie sunt neinformați, fie sunt prost informați, fie vor să dezinformeze, spunând că statul trebuie să finanțeze și școlile private. Statul român dă bani învățământului preuniversitar particular din România, finanțare per elev.

De asemenea, USR vrea să se acrediteze mai ușor universitățile particulare. Aceasta, în situația în care au existat numeroase cazuri legate de „fabricile de diplome“, la unități de învățământ superior particulare acreditate de Ministerul Educației, așa, cu acest proces pe care USR îl consideră extrem de exigent.
În rest, regăsim în planul USR multe teme cu care deja ne-a plictisit ministrul Ecaterina Andronescu, unele, într-adevăr, realizate în oarece măsură, altele doar enunțate de ani buni. „Eliminarea manualului unic și liberalizarea pieței manualelor“ este un obiectiv realizat deja, în mare parte, de Andronescu.

Rămâne de văzut cât de bine. „Promovarea școlilor profesionale, vocaționale și a diversității rutelor educaționale“, „Stabilirea unui cadru juridic clar“, „Asigurarea legăturii dintre mediul universitar și industrie“ sunt teme prezentate de actualul ministru al Educației în mai toate discursurile sale. Colaborări între universitățile mari și companii private pentru pregătirea absolvenților există, mulțumită autonomiei universitare. Aici depinde doar de capacitatea și influența conducerii unității de învățământ superior. USR mai vrea asistenți de profesori pentru școli și grădinițe. Aceste posturi există deja în multe unități, dar este încă o dovadă că nu poți să cunoști problemele reale ale sistemului de învățământ românesc stând în birourile de la partid și comandând pizza.

Comentarii

loading...