Folosim cookie-uri pentru a personaliza conținutul și anunțurile, pentru a oferi funcții de rețele sociale și pentru a analiza traficul. De asemenea, le oferim partenerilor de rețele sociale, de publicitate și de analize informații cu privire la modul în care folosiți site-ul nostru. Aceștia le pot combina cu alte informații oferite de dvs. sau culese în urma folosirii serviciilor lor. În cazul în care alegeți să continuați să utilizați website-ul nostru, sunteți de acord cu utilizarea modulelor noastre cookie.

Metroul sau cum descongestionăm traficul bucureştean

Florin Budescu Actualizat: 03.06.2019 - 23:19
Florin Budescu

În trecut, am mai scris un întreg serial de opinii despre situaţia Capitalei României. Ca focşănean, mă simt obligat să explic un lucru.

Share

Am fost îndrăgostit întotdeauna de mirosul metalic al străzilor Capitalei, aşa cum trăiesc şi voi trăi întotdeauna cu nostalgia teilor în floare de pe Bd. Alexandru Ioan Cuza, din Focşani, pe care mergeam spre liceul cu acelaşi nume.

Aşa cum nu am uitat şi nu voi uita niciodată frumuseţea salcâmilor înfloriţi de pe gardul despărţitor al Liceului „Unirea”, din acelaşi Focşani, nici brazii înalţi de pe aleea cancelariei, unde era (nu ştiu dacă mai e şi astăzi) Centrul de Seismologie.

Insistenţa cu care mă întorc însă spre cazul bucureştean este motivată simplu. 1. Este oraşul în care locuiesc şi e normal să fiu preocupat de aceasta; 2. Problemele de urbanism ale Focşaniului sunt relativ simple, dacă le pui în antiteză cu marile probleme cu care se confruntă supermetropola bucureşteană, în curs de formare.

Pentru că, atunci când mi-am propus să scriu despre Metroul Bucureşti, nu puteam să trec peste acest aspect. Înaintaşii noştri, când au proiectat dezvoltarea urbană a Capitalei, nu s-au gândit că vor exista de 10 ori mai multe maşini. Nu au făcut parcări. Nu au făcut inele exterioare de fugă. Au făcut un oraş radial, ca o roată cu spiţe, care duc toate spre butucul central, în care se adună eforturi imense (vorbind în termeni de rezistenţa materialelor).

Normal că, dacă toate spiţele (bulevardul nord-sud, cheiul Dâmboviţei, Calea Văcăreşti, Bd. Decebal, Bd. Coposu, Bd. Coşbuc, Bd. Păcii, Bd. Drumul Taberei, Şoseaua Cotroceni etc.) duc spre centru şi toate vehiculele merg astfel spre centru, sunt anumite perioade de timp când în acest centru totul se blochează. Aşa că este logic că trebuie să facem astfel ca nu toţi să trecem ca nebunii prin centru, pentru că ajungem să ne bulucim. Bulucirea pe carosabil este ambuteiajul.

Despre felul cum ne mişcăm mai repede pe inelele şi spiţele sistemului de magistrale bucureştene am scris anterior. Ca şi despre cum ne asigurăm că zgomotul traficului nu ajunge la noi. Ca şi despre logica construcţiei de parcări subterane, supraterane sau subteran-supraterane, unde este posibil.

Acum, să vedem cum facem în aşa fel încât cât mai puţini dintre noi să ne bulucim pe spiţele sistemului de magistrale, astfel încât acestea să nu se blocheze. Când a fost interzis traficul rutier cu ridesharing, efectul a fost că mulţi dintre cei ce foloseau acest serviciu comunitar privat şi-au scos din parcări maşinile personale.

Trecând acum peste chestiunea ridesharing-ului, cum îi facem pe bucureşteni să nu-şi mai scoată în masă maşinile personale? Făcându-i să se mişte, ca să ajungă din Militari în Berceni, pe inelul exterior, şi nu prin centru, mai repede, cu transportul public. Există un inel exterior în curs de construcţie (cel al Centurii Capitalei, în regim de autostradă).

El ne asigură că maşinile vor ajunge mai repede pe inelul exterior decât prin centrul Capitalei. Dar cum facem ca şi acest inel să nu se blocheze şi el în timp? Mai construim încă unul, la nivelul periferic al ariei metropolitane a Bucureştiului. Care se transformă, să nu ne amăgim, într-o conurbaţie ce se va întinde de aproape de Ploieşti şi până la Giurgiu, pe Dunăre, de la Piteşti până spre Dor Mărunt sau Feteşti.

Totuşi, şi aşa traficul se poate bloca. Peste 20 de ani, am putea avea în această conurbaţie 10 milioane de locuitori, cu de cinci sau zece ori mai multe maşini decât acum. Cum asigurăm o descongestionare sustenabilă a traficului? Cu ajutorul metroului.

Forumul Asociaţiei Pro Infrastructură (API) a publicat un proiect de dezvoltare a reţelei Metroului Bucureşti, pe care apar încă patru magistrale: M5 Drumul Taberei – Pantelimon, M6 Otopeni – 1 Mai, M7 Bragadiru – Voluntari şi M8 Crângaşi – Dristor.

Magistrala M8 este inelul sudic de metrou, care va avea 17 kilometri lungime şi are un cost ce a fost estimat în anul 2011 la 1,3 miliarde de euro. Proiectul pare să aibă un preţ prohibitiv, indiferent dacă banii vor fi gestionaţi prin PpP sau fonduri europene (fără discuţie, a doua versiune este mai ieftină).

Ca să simplificăm lucrurile, dacă ştii că te sui în metrou la Crângaşi şi în 15 minute eşti în Berceni, la Piaţa Sudului, nu mai treci cu maşina ta prin centrul Bucureştiului, luând-o pe la Pasajul Basarab sau Podul Grant, apoi făcând la dreapta, spre magistrala nord-sud. O încărcare a garniturilor de metrou de pe această magistrală - inel M8 ar duce la o masivă decongestionare a Capitalei.

Eu cred că preţul, dacă privim din această perspectivă, nu mai pare deloc prohibitiv.

Comentarii

loading...