Folosim cookie-uri pentru a personaliza conținutul și anunțurile, pentru a oferi funcții de rețele sociale și pentru a analiza traficul. De asemenea, le oferim partenerilor de rețele sociale, de publicitate și de analize informații cu privire la modul în care folosiți site-ul nostru. Aceștia le pot combina cu alte informații oferite de dvs. sau culese în urma folosirii serviciilor lor. În cazul în care alegeți să continuați să utilizați website-ul nostru, sunteți de acord cu utilizarea modulelor noastre cookie.

Miting contra Securităţii după 20 de ani

Marius Ghilezan Actualizat: 06.06.2018 - 07:33
Marius Ghilezan

Share

PSD organizează sâmbătă, la ora 20, pe teritoriul simbolic ocupat de #rezist, un miting contra abuzurilor procurorilor şi ale serviciilor secrete. Aş vrea să aud cum răsună iar “Jos Securitatea!”. În repetate rânduri am fost criticat că nu particip la haştagul rezist. Le-am spus că nu merg pentru că acolo e plin de securişti şi de acoperiţi ai serviciilor secrete străine.

Vor fi oameni simpli. Poate mai puţin obişnuiţi cu sloganurile melodioase. Dar cu siguranţă mai bine organizaţi.

Multe voci critice se vor auzi, de parcă pentru proteste trebuie să ai calificări profesionale. Să ai diplomă de activist civic şi alte simbrii sau patalamale date de fel de fel de organizaţii, una mai civilă decât alta.

Poate că oamenii nu vor avea cămăşile albe la fel de firmate ca ale jobless-ilor #rezist. Dar e şi dreptul lor constituţional de a organiza adunări publice, de a-şi spune păsurile în faţa Guvernului.

Asemenea multora dintre ei, mi-e ruşine când plec prin Europa şi mi se predică din amvonul civilizaţiei că noi suntem cei mai corupţi din lume. Că am fi cei mai hoţi. De prea multe ori mie mi  s-a pus ştampila că dacă nu laud DNA ţin cu hoţii sau sunt omul ruşilor sau al ursoaicelor, nici nu mai ştiu ce fel de invective mi s-au mai pus căpăstru.

Ca unul care a scris cartea “Hoţia la români”, în anul 2006, ştiu că răul este ancestral. Că avem un apetit la şmecherie, la învârteli sau ciordeli, noi, românii. Dar de aici să ne punem de bunăvoie pe toate televiziunile lumii e prea mult.

În campania electorală din 2008 din Italia, o editură apropiată candidatului dreptei Silvio Berlusconi mi-a oferit o sumă consistentă ca drept de autor pentru traducerea volumului în limba italiană. Ştiind că ea va fi folosită împotriva românilor din Italia, am refuzat. Chiar aşa, să ne facem de mirul lumii nu voiam.

Dar a venit jihadul #rezist şi ne-a stigmatizat. O juntă a ocupat ţara. Instituţiile publice sunt controlate de oamenii sistemului. Securitatea e mai aprigă şi mai abilă decât pe vremea lui Ceauşescu.

Nu voi fi în Piaţa Victoriei, aşa cum nu am fost nici printre #rezistenţi. Rămân la ideile mele puţine şi fixe că un stat puternic este acela care are un Parlament puternic şi instituţii reprezentative. Dar ce te faci când instituţiile de forţă au cangrenat ţara? Protestezi!

Şi pesediştii au dreptul la miting şi la port de steag.

Într-una dintre zile, o echipă de muncitori (care mi-au montat o mobilă) mi-a făcut capul mare de cât de corupţi sunt Dragnea&Tăriceanu. În zadar le-am explicat despre -“suspiciunea rezonabilă”, introdusă parşiv în Codul Penal, împotriva căreia am protestat la momentul oportun, dar nu exista atunci o stare de tensiune impusă în societate în măsură să emită scântei de ură şi furtuni ale discordiei generalizate. La sfârşit, când mi-au cerut pentru patru ore de muncă aceiaşi bani pe care îi ia un asistat social pe o lună, le-am solicitat factură. Au sărit ca arşi că ei nu plătesc niciun leu la statul mafiot. I-am întrebat: dar dacă li se îmbolnăvesc copiii, cine să le plătească tratamentele? Doar cei din Revisal? Au plecat nervoşi când le-am spus că lucrul fără factură e tot o formă de corupţie.

Ura s-a instaurat ca o tumoare în corpul social românesc. Pentru că cei care aveau interes să lege pe toată lumea - să fie cerberii societăţii - erau disperaţi că-şi pierd samavolnicia.

Ei, care erau slujirea pură faţă de tot ce nu era românesc, aveau dreptul să li se aprindă luminiţele, să fie pictaţi iconic, să li se ridice munţi de slavă, să li se spele picioarele blege, în timp ce ceilalţi tăceau mâlc, înghiţeau în sec. Au luptat pentru salariul minim pe economie, au făcut mai mult decât au ştiut să comunice, în sfârşit au fost aleşii naţiunii, dar împotriva lor - încă de la început - s-au stârnit elefanţii şi s-au aruncat şobolanii, fără a avea dreptul să se apere.

Mitingul din Piaţa Victoriei nu e o contrarevoluţie, nicio cântare a lui Dragnea&Tăriceanu. Doar un flit dat lui Victor Ponta şi grupului său care încape într-o cameră, nu într-o garsonieră, acoperiţilor din media care vor urla a jale şi vor arunca napalm peste sărmanii “aduşi cu autobuzele”. Oare cei mai puţin calificaţi în beculire şi în agitaţie n-au dreptul să spună STOP JOC?

Le-o fi ajuns şi lor cuţitul urii şi presiunea #rezist în gât! E curat constituţional. Oamenii se simt de multe ori mai puternici împreună. Ceilalţi se pot tăvăli pe net. Acolo unde sunt mereu acasă. Printre străini.     

 

Comentarii

loading...