Fratele Câinelui, Nicuşor Dan, căzut pe înregistrare, Stelian Ion, prins cu-n şmen imobiliar, iar acum Simona Spătaru, cu alcool la bord, în traficul bucureştean, reprezintă panoplia revoluţiei “fără penali”.
Electoratului naiv i se tot vinde de ceva vreme “minunata lume nouă” a politicii.
“Toate partidele, aceeaşi mizerie,” taina naşterii USR
Primenirea a fost prestabilită. Am prins-o din zbor la mitingurile pentru demiterea lui Traian Băsescu, încă din iarna grea a anului 2012.
Lângă mine, pe scuarul dinspre Teatrul Naţional, ţin minte şi acum, un fost membru al Academiei Caţavencu, cu ONG, zis de pripas, urla ca apucatul: “Toate partidele / aceeaşi mizerie.” Participanţii din jurul său, bucureşteni cu state vechi la proteste, i-au spus că nu face un joc democrativ. El a insistat. Avea şi trupa de agitaţie la purtător. Târziu, am aflat şi eu că era proaspăt dascăl la Academia de Informaţii a SRI. Afară căuta ca un civil, dar iniţiaţii s-au prins de poantă. Avea ceva legat la veston.
Candidatul manciurian
Fabrica de produs vise a creat pe repede înainte un candidat manciurian, fireşte din unităţile în civil ale societăţii civile.
Aşa a răsărit Nicuşor Dan, din lumea promiscuă a şantajatorilor de profesie şi a plevuştii pentru rechinii imobiliari.
Laboratoarele au năşit persoane cosy
Apoi, pentru că Noul trebuie pigmentat cu rara bovis, unităţile unite cu interesul corporatiştilor au scos nume cu rezonanţă magnetică pentru captivi: Clotilde, Cosette, Ciceală, Bulfon şi alte creaturi, în stare să zăpăcească naturelul simţitor. Aşa ca şi ambasadele să fie mulţumite şi degrabă raportoare că va fi bine: o ţară controlată.
Dacă în 2016, USB-ul, partidul de laborator al lui Florian Coldea, n-a prins în Bucureşti, pe filiera de azi a Cotrocenilor, Nicuşor Dan a fost resuscitat ca soluţia morală, la imorala clasă veche politică.
Cum să fie Nicuşor Dan urmaşul lui Pache Protopopescu, marele constructor al Bucureştilor?
Pentru a ne demonstra că şi PNL-ul e sub asediu, ni s-a livrat produsul contrafăcut drept original, direct din matca brătienilor şi a pache protopopeştilor. Mulţi s-au prins de fentă. Degeaba e plimbat ca ursul prin pieţe, vechii penelişti nu pun botul la vrăjeala, incontinentă cu tradiţia şi cu valorile.
Căzut pe înregistrări, Nicuşor Dan a dat din bâlbă-n bâlbă spre eşecul final, previzibil şi pentru Mariţa din Domenii, de cogeamitea prim ministrul s-a dus la Cotroceni, zic vorbele grele din târg, pentru a cere susţinerea instituţiilor pentru el, candidatul, impus.
Clotilde: singura albă, printre oamenii de culoare. Reacţia, la vot!
Singura născută albă printre cei de culoare a reuşit să provoace revolta indigenilor din sectorul 1. A dat cu băţu’n baltă. Românii au înţeles altceva. Că ea e singura albă printre coloraţii din partea de nord a Bucureştiului. Şi, de aici, scatoalca electorală e previzibilă, la fel ca legăturile sale nevăzute cu sistemul.
Cel mai de spectacol e sectorul 1 din Bucureşti. Acolo, Clotilde Armand se prezintă în toată splendoarea. În loc de ridurile chinurilor electorale se văd ploapele sistemului atârnate cabotin. Nici dacă i-ar fi scris adversarii discursurile nu ar fi fost atât de bine dată în fapt, decât de propria prezenţă şi de discurs elevat. Nu turmentat, că la această stare e altcineva calificată.
“E sincera, Maricica?”
Prezent odată cu Francesco, un senator creştin-democrat de la Roma, la un ceai la ultimul etaj al Hotelului Bucureşti, împănat cum se cuvine cu fetele de comitet ale regimentului, am făcut imprudenţa de a-l lăsa o clipă singur. La un plici sau un “lătrat de veveriţă”, nici nu mai ştiu acum, o damă pentru înalta societate i-a sărit ţuşti în braţe. Revenit la masă, i-am făcut semn duduii să ne lase. Italianul era supărat că i-am alungat “prospătura.” Mi-a explicat că o cheamă Maricica şi că-l iubeşte. Am dat să schimb subiectul. El a rămas calapod pe tema recurentă: “E sincera, Maricica?” Am zâmbit. Şi l-am prevenit că “fetele ălea au alte misiuni, decât fericirea.”
Grotescul recunoaşterii sau cum i-a jucat subconştientul festa lui Clotilde
Revenind la irealitatea de azi şi la nebănuitul grotesc al recunoaşterii, am trăit să o aud pe Clotilde Armand cum se dă singură în fapt: “De data aceasta ne vom baza nu numai pe INSTITUȚII, dar ne vom baza şi pe votul cetăţenilor.” Deci, implicit recunoaşte sprijinul ambasadelor, al serviciilor de masă, de tabinet, al pădurilor şi al altor embleme ale statului de drepţi. Nimic despre DIVIZIA le coq gaulois, aveam să scriu dezamăgit.
Mai mult, singura născută albă printre cei de culoare a reuşit să provoace revolta indigenilor din sectorul 1. A dat cu băţu’n baltă. Românii au înţeles altceva. Că ea e singura albă printre coloraţii din partea de nord a Bucureştiului. Şi, de aici, scatoalca electorală e previzibilă, la fel ca legăturile sale nevăzute cu sistemul.
Pregătită să fie Ioana d’Arc, eşuează chiar în buza popotei. Ii sare tocul şi se-mpiedică de ciotul corupt, lăsat în trotuar de penalii din administraţiile recurente.
Căderea dramatică a lui Nicuşor, junele de 51 de ani
Înregistrarea din 2016 a conferinţei de presă a lui Nicuşor Dan, preluată şi redifuzată, arată visceralitatea legăturilor sale cu PNL, fâcându-i mincinoşi. Acum le cerşeşte voturile, pentru a fi singurul candidat manciurian pe care l-a văzut mama asfaltului bucureştean.
Pentru cei care nu ştiu, fiul unei familii proeminente din politica americană, căruia i-a fost spălat creierul pentru a deveni un asasin al Partidului Comunist, personaj al cărţii lui Richard Condon, a jucat rolul candidatului manciurian.
Şi multe ar mai fi de spus despre protuberanţele estetice ale compusului de laborator, batjocorit numit uniune de salvare naţională.
Fără beţivi în trafic, ajungem departe
“Da, mamă, sunt beată”(Carla’s Dreams) a devenit şlagărul pluserist al campaniei din sectorul 4
Poate că aceste rânduri n-ar fi fost scrise, dacă în weekend, n-ar fi sărit din fişierele unor telefoane mobile cogeamitea ştirea că moralista de la “4”, care anunţa sfârşitul vremurilor vechi şi răsăritul celor noi, pe nume de botez Simona Spătaru, a călcat cu bolidul ei Codul rutier, avându-l pe Bachus la bord.
Fiind neconvinsă de vorbele cu dantelă: ”fără hoție ajungem departe,”s-a întâlnit cu staff-ul ei de campanie, de mai multe ori, la diverse cine stropite cu vin şi bere, niciunde altundeva decât în buza Orăşelului Copiiilor din sectorul 4, la Trattoria Borghese.
Pentru a demonstra faptic teoreticul “vinul după bere e plăcere,” duduia cu morala cât turnul cetăţii de la intrare în parcul de joacă, a supt direct din sticla de Azuga berea care întremează. Din grija şedinţei de campanie, n-a mai căutat adevărul din vin, ci la sorbit pe de-a întregul.
Sughiţul pluseristei Simona Spătaru şi călcatul peste „culoarea ciumaţilor”
Fiindcă totul trebuie demonstrat la virgulă (enoriaşii cultului salvării nu cred n.a.), paparazzi au însoţit-o în trafic. Urcată beată la volan, a trecut de mai multe ori pe culoarea roşie a semaforului, făcându-l pe un exaltat din junta de salvare să exclame: „a călcat culoarea ciumaţilor.” Altul, mai presus de naturel, a simţit că trebuie să o laude că e bărbată. A băut direct din sticlă şi a micţionat pe toate regulile de conduită socială.
Simona Spătaru, a demonstrat ca nimeni altul, că “Noul Bucureşti” e o formă şi o structură care se abate de la orice lege. “Da, mamă, sunt beată”(Carla’s Dreams) a devenit şlagărul pluserist al campaniei din sectorul 4. Noroc că nu trece de examenul electoral.
S
