11.5 C
București
vineri, 29 martie 2024
AcasăOp & EdOpiniiMoţiunea, un act ratat

Moţiunea, un act ratat

Marcel Ciolacu a jucat. A pierdut pe terenul său. Şi-a dimunuat din aura de combinator de geniu. Rămâne, unul care face cărţi. Dar nu i se clatină scaunul.

Şi mâine e o zi. Lumea va uita ce a fost ieri. Agenda publică e setată pe grijile pandemiei şi pe începutul şcolilor. Doar liderii organizaţiilor locale ale PSD, agenţii de campanie, talpa de jos a partidului fierb. Nu mai au ce să le spună alegătorilor.

Din Panthenon, zeii nu ştiu ce se întâmplă la firul ierbii, acolo unde se macină tot: cariere, destine, cumetrii.

De ce tac vocile critice?

Dacă a făcut o mişcare isteaţă la congres, liderul cetăţii asediate, cum este PSD, s-a eliberat din postura de ţintă. Prin conceptul de conducere colegială nu mai ia toate loviturile în piept. Durerea se redistribuie. La fel ca responsabilităţile. În cazul unui eşec, toţi vor deconta. Dar până la trasul liniei, echipa Ciolacu e cu motoarele turate. Izbeşte de pereţi pe toţi care ies din decor. Tuşa careului e desenată. Spaţiul de joc se restrânge. Din aproape 200 de parlamentari vor mai rămâne eligibili 100-120. Aici e miza.

Nimeni nu va ieşi din front. Pedepsele aplicate nevolnicilor de parlamentari, lipsă la apel în ziua Moţiunii, vor speria vocile critice. În acelaşi timp, efect psihologic, mulţi se vor scârbi. Efectul se va resimţi în timp.

Faptul că Moţiunea nu a ajuns la vot, îl salvează pe Marcel Ciolacu. Rămâne în memoria colectivă ca un act ratat. Nu o înfrângere.

Marcel Ciolacu a umflat prea puternic balonul

Abil în tehnicile parlamentare, a ştiut să evite impactul frontal. A câştigat o etapă de raliu.

Când a fredonat partitura moţiunii, toţi credeau că se bazează pe ceva.

Nu e o justificare că unii au trădat. Trădarea e în sângele românilor. Nu l-a împins nimeni din spate pe Ciolacu să facă din moţiune un afet de tun. Liderii locali aveau altă treabă. Alegerile locale sunt pentru ei determinante. Sigur că doborârea guvernului ar fi fost un balon de oxigen. Aşa a rămas, conducerea colectivă cu balonul lui Bonaparte. Un punct de observaţie.

Dacă există o certitudine e că PSD nu mai compune o majoritate. Asta e clară, ca victoria Olguţei la Craiova.

Lumea nu ştie ce e o moţiune

Moţiunea de cenzură s-a consumat. Zice Orban. Nefiind supusă votului, nu şi-a făcut efectul. Anti sau pro. A rămas aşa în aer. Ca un act ratat. Psihologii definesc bine conceptul. Atunci când speranţele sunt mai mari decât puterile apare o reverberaţie a subconştientului.

Există viaţă şi după moţiune. Oricum alegătorii simpli nu cunosc termenul.

 

Vocile lumii

 “Marcel Ciolacu a încercat o strategie vicleană de a împăca și capra și varza. De a depune o Moțiune de cenzură doar de imagine, pentru a-și arăta mușchii, decizînd din start că nici vorbă ca Moțiunea să treacă. Pentru că picarea la vot ar fi fost un eșec clar, greu de dat la întors, Marcel Ciolacu a optat pentru neasigurarea cvorumului”, scrie Ion Cristoiu pe cristoiublog.ro.

 

Bucureştiul rămas la “Firea oamenilor” va fi un excepţionalism electoral al anului de graţie 2020

 

PSD are şansa de a se purifica în opoziţie

Rămânerea lui Orban la guvernare va stârni agitaţie mare doar în activul PSD. Acolo unde vibraţiile vor învârtoşa nemulţumirile. Dar toată lumea va tăcea. De frică. De lehamite. Sau din confortul de a nu fi consideraţi revoluţionari.

Dacă la alegerile locale PSD va scoate un scor peste aşteptări, adică deasupra de limita de 25%, e pentru că s-au pus în joc interesele locale ale unui lider sau altul.
Învingătorii vor avea curajul mormăielilor pe grupurile interne. Şi atât. Dar nimeni nu va ridica tonul. Mulţi s-au fript cu Dragnea. Nu mai vor să păţească şi cu Ciolacu. Chiar dacă se ştie că liderul nu e revanşard. Dar legăturile sale cu stratosfera, adică balonul magic, îi ţin pe mulţi în silenzio stampa.

Balonul cu aer cald în vremea lui Napoleon Bonaparte era folosit de armată pentru a supraveghea dispozitivelor de luptă ale inamicilor. Astăzi, balonul e nevăzut. Are ghidaje electronice. Poate vedea şi în străfundul câmpului tactic. Şi de aici întreg disconfortul ripostei.

Alegerile locale sunt examenul de maturitate pentru PSD. În cazul în care scoate peste o mie de primari (ceea ce e 90% sigur) rămâne în jocul politic. Cu toate că mai toate consiliilor locale şi cele judeţene vor avea majoritatea controlată de PNL. Dar a avut grijă de asta vechiul tătuc, astăzi uitat printre zăbrele. Codul administrativ dă pârghii primarului să guverneze prin acte juridice. Preşedintele judeţului va fi un fel de fac totul.

O victorie ca la Verdun a sistemului e pieptănatul cheliei

Desigur că trâmbiţele sistemului vor anunţa victoria ca la Verdun. Nu vor conta pierderile de generali (în povestea asta primari), importantă e că soldaţii liberali au pus steagul pe redută.

Oricâte transferuri ar mai face peste noapte PNL nu va putea bate PSD la numărul de aleşi locali. Doar că exit-poll-urile vor număra procentele politice, adică voturile la consilii.

Bucureştiul rămas la PSD va fi un excepţionalism electoral. Înfrânt, vulturul nu lasă piscul cucerit. Gabriela Firea va reprezenta cuiul din talpa oricărei puteri din 28 septembrie încolo. De aceea toate forţele unite cu Roma, Madrid sau Bruxelles i-au înfoiat lui Nicuşor Dan toate pânzele corăbiilor, chiar dacă el nu ştie să citească busola.

Un 30% politic pe ţară pentru PNL şi un 20% în dreptul PSD ar mări ecartul pentru raliul parlamentar. Încă nu s-a stabilit data scrutinului. Dar alegerile locale vor consfinţi şi pofta învingătorilor de o nouă bătălie.

 Prognostic pe vot politic, la locale: PSD – 20%

De ce un 20% la consilii? Vedeţi prin ţară câte candidaturi ale foştilor pesedişti fără siglă? Vor să câştige pe persoană fizică. Despre votul politic, mai pa. Frica de tăvăleala cu “eşti pesedist” nu se scoate din vintre cu o simplă îmbărbătare venită pe watshapp.

Până la alegerile parlamentare nimeni nu va zice nici pâs din activul de partid. Lista de propuneri de candidaţi, atât la Senat, cât şi la Camera Deputaţilor, trebuie semnată de preşedintele în exerciţiu al partidului.

Vor fi mulţi chemaţi, însă, puţini aleşi. Şi după parlamentare se vor trage liniile şi tuşele groase. Nimeni nu moare în opoziţie.

Mă tem că, în cazul unei neruperi de ritm, a unei mişcări şi reproiectări dinamice, previziunea lui Adrian Năstase, cu 15%, se va întâmpla. Atunci, conducerea va fi terminată şi Ponta va regurgita tot pop-cornul promis. Şi totul se va autopurifica.   

  

 

Marius Ghilezan
Marius Ghilezanhttp://mariusghilezan.ro/
Marius Ghilezan scrie la “România liberă” din anul 1991. Este reporterul care i-a deconspirat pe celebrul Căpitan Soare, pe Omul Negru de la Rahova, pe Aurel Moiș, “călăul din Christian Tell,” fost torționar comunist, care a trimis șapte țărani din Apateu la moarte, pentru că au refuzat să intre în colectiv. A publicat celebrele stenograme ale întâlnirii lui Mihail Gorbaciov cu Nicolae Ceaușescu. A fost primul jurnalist român post-decembrist care a stat de vorbă cu președintele SUA. Este autorul a nouă cărți.
Cele mai citite

Toți cei 45 de pasageri dintr-un autobuz și-au pierdut viața într-un accident în Africa de Sud

Aproape toţi pasagerii dintr-un autobuz, 45 de persoane, şi-au pierdut viaţa joi în Africa de Sud într-un accident rutier grav, după ce vehiculul în...

Toți cei 45 de pasageri dintr-un autobuz și-au pierdut viața într-un accident în Africa de Sud

Aproape toţi pasagerii dintr-un autobuz, 45 de persoane, şi-au pierdut viaţa joi în Africa de Sud într-un accident rutier grav, după ce vehiculul în...

Tendințe de Culori și Materiale pentru 2024: O Privire Asupra Designului Interior

Anul 2024 aduce o schimbare notabilă în preferințele de culori și materiale în lumea designului interior, reflectând o nevoie crescândă de confort, sustenabilitate și...
Ultima oră
Pe aceeași temă