Folosim cookie-uri pentru a personaliza conținutul și anunțurile, pentru a oferi funcții de rețele sociale și pentru a analiza traficul. De asemenea, le oferim partenerilor de rețele sociale, de publicitate și de analize informații cu privire la modul în care folosiți site-ul nostru. Aceștia le pot combina cu alte informații oferite de dvs. sau culese în urma folosirii serviciilor lor. În cazul în care alegeți să continuați să utilizați website-ul nostru, sunteți de acord cu utilizarea modulelor noastre cookie.

Obsesia “Omului nou”

Marius Ghilezan Actualizat: 18.09.2020 - 06:54
Marius Ghilezan

Istoria este ciclică. O demonstrează şi azi obsesia unei părţi a societăţii pentru “Omul nou,” inventat de birourile politice de la Moscova, în timpul instaurării comunismului.

Share

Astăzi, segmente întregi ale populaţiei României, mai ales cele care nu au trăit coşmarul dictaturii, şi-au construit idoli dintre cei pe care neomarxismul, ideologie fondatoare a USR, i-a promovat ca politicienii viitorului.

Omul nou USR e “homo sovieticus,” acel individ creat în laboratoarele sovietice care să nu aibă o identitate şi nici credinţă în valori ci doar să lupte în diviziile de muncă pentru patrie.

Astfel, bolşevicii au demitizat şi cuvântul patrie, provenit din patrius, părintesc, strămoşesc, fiind pentru Generaţia Z locul unde îţi parchezi trotineta între două zboruri.

Bolşevicii vechi s-au vopsit

Noii bolşevici şi-au luat mantia de salvatori. Exact ca străbunicii lor care au făcut desantul criminal asupra vasului Aurora în octombrie 1917 şi au răsturnat regimul ţarist.

Omul nou avea să fie preluat şi în România de după anii colectivizării. Termenul nu a fost inventat de Nicolae Ceauşescu. E tot din import.

În vremea când valorile erau întemniţate, omul nou apărea plenar, în toată splendoarea sa de patruped: fără rădăcini, fără stima de sine, fără Dumnezeu.

Omul nou a deschis uşa dictaturii

Omul nou era recrutat dintre hoţi, şuţi şi şmenari. Pegra societăţii a ajuns să ia locul magistraţilor, brigadierii să ocupe poziţii ministeriale, iar căprarii să devină academicieni. Acesta asigura progresul.

 

 

O răsturnare malefică de condiţie umană a transformat societatea şi a creat premisele instaurării dictaturii.

Ce e un Stelian Ion de la Constanţa decât un promiscuu organism creat în laborator? Râde întreg oraşul, acolo unde lumea e obişnuită cu învârteli de sute de mii de euro, el s-a înşurubat într-un schimb de garsoniere, având un profit de 15.000 de euro. Depututul candidează la Primăria oraşului. Dezvăluirea de presă i-a tras jos masca de om nou. E ca cei vechi, spune gura târgului.

Dana Budeanu, către Nicuşor Dan: "Marş!"

La Bucureşti, situaţia s-a mai clarificat. Dana Budeanu i-a dat jos masca lui Nicuşor Dan. L-a arătat în toată goliciunea sa de om cu năravuri balcanice, obişnuit să mai facă o mică ciupeală, pentru ceva de pus la sufertaş.

Graţie înregistrărilor, Bucureştiul capitalist e pe cale să scape de un impostor salvaţionist, ce s-a ridicat pe prapurii schimbării în chip de Iisus, el fiind un biet Baraba.

Dacă la Alba-Iulia, USR l-a împins pe piedestalul “Omului nou” pe vechiul liberal Gabriel Pleşa, de râd toţi cetăţenii, la Timişoara e mai hard-rock cafe.

Fritz (ce nume predestinat n.a.) Dominic, tot “Om nou,” evident apostilat şi garantat de salvaţioniştii de profesie, caută alegătorii naivi să-i dea votul pentru a fi primar.

Vocile lumii:

"Omul nou" este extraterestrul transferat în noi, omul care şi-a uitat istoria, care a fost expulzat din istoria proprie, care gândeşte, vorbeşte şi priveşte precum cei car

 

 

e l-au invadat (definiţie de Gabriel Liiceanu în Apel către lichele, Despre infern şi paradis în condiţia terestră).

Omul nou e de fapt o şmecherie ideologică. N-are nici stea în frunte, nici nu trăieşte doar cu aer, respiră la fel, cheltuie la fel

Fritz era prostul de la Liceul German

Plecat din Germania, unde a fost şpuţer prezidenţial (preşedintele acolo e ca garoafa în glastră, şpuţer fiind în limbajul bănăţenesc titulatura cărătorului de geantă), Fritz a aterizat în Timişoara, unde aproape zece ani n-a făcut nimic.

Întreţinut de prietena sa, posesor al unei organizaţii non profit (cum e moda n.a.), nu şi-a luat cetăţenia română, dar vrea să conducă un oraş multietnic.

Nu e vorba că legea electorală permite şi o astfel de situaţie, dar “Omul nou” nu e chiar atât de neprihănit politic. În Germania a activat în garnitura verzilor, criptocomunişti până în măduva oaselor.

Acum două luni se lăuda că simpatizanţii săi din Timişoara i-au oferit donaţii pentru campanii. Oraşul s-a umplut cu figura lui Fritz, vândut electoral, ca o figură angelică.

De unde vin banii Omului nou?

Sursele media susţin că de fapt nu timişorenii, care nici nu-l cunoşteau, i-au servit contul, ci investitorii imobiliari şi multinaţionalele.

Problema e că acum e pe banii românilor. În campania electorală, cheltuielile de publicitate politică sunt deductibile. Adică statul decontează facturile cheltuite.

Omul nou german are casa în spinare. Ce-i pe el e şi-n dulap. Când se îmbracă parcă se mută, vorba lui Falco, un personaj celebru în Timişoara de dinainte de Revoluţie.

Omul nou e de fapt o şmecherie ideologică. N-are nici stea în frunte, nici nu trăieşte doar cu aer, respiră la fel, cheltuie la fel.

Fritz era pe vremea tinereţii noastre loghiste prostul de la liceul german, pus să toarne în paharele de bere de la Terasa bănăţeană.

Şurubăria germană

Noul individ, cu stea useristă în frunte, e vândut alegătorilor ca marfă proaspătă, după principiul vorbei vechi: “dai un vot, dar iei un braţ”.

Omul nou e tras la şapilograf. O armură simbolică. Un fel de borcan de miere pe care scrie vid.

Mai mare şmecherie ideologică n-au mai văzut generaţiile românilor care mai gândesc înainte de a pune ca orbul o ştampilă.

Uniunea Salvaţi România a fost o creaţie de laborator, de fapt un import fără licenţă şi acte de provenienţă, sub oblăduirea lui Florian Coldea, prea nărăvit la făcut şi desfăcut guverne. Asta înainte de explozia de la Colectiv.  

Comentarii

loading...