Folosim cookie-uri pentru a personaliza conținutul și anunțurile, pentru a oferi funcții de rețele sociale și pentru a analiza traficul. De asemenea, le oferim partenerilor de rețele sociale, de publicitate și de analize informații cu privire la modul în care folosiți site-ul nostru. Aceștia le pot combina cu alte informații oferite de dvs. sau culese în urma folosirii serviciilor lor. În cazul în care alegeți să continuați să utilizați website-ul nostru, sunteți de acord cu utilizarea modulelor noastre cookie.

Orban cel bun şi Orbán cel rău

Marius Ghilezan 16.12.2019 - 08:04
Marius Ghilezan

Doar din punct de vedere al ceasurilor astrale, Ludovic Orban şi Viktor Orbán ar părea din aceeaşi configuraţie. Ca un amănunt, Ludovic Orban e născut la 25 mai 1963, în timp ce Viktor Orban la 31 mai 1963. Practic Orbanul românesc e cu şase zile mai mare decât cel unguresc.

Share

Dacă despre Viktor Orbán, la Bruxelles, se ştie că e copilul răzvrătit din PPE ale cărui deraiaje de la linie enervează dar nu supără definitiv, cele ale lui Ludovic Orban de la Bucureşti încântă, dar nici nu stârnesc reacţii. Orbanul românesc a şi recunoscut la ultimul congres al popularilor europeni că a dărâmat guvernul social-democrat pentru ajuta familia europeană în câştigarea unui comisar în plus faţă de adversarii tradiţionali.

Deci guvernul Dăncilă a picat nu din vreun interes naţional, ci pentru satisfacerea fratelui mai mare.

În politica externă, diferenţa dintre cei doi se adânceşte. Unul e urcat pe cal, iar celălalt e pedestru. Pe deoparte cuceritorul, pe de alta iobagul care spune sărut-mâna stăpânilor. Cel puţin asta reiese din politica guvernului de la Bucureşti care nu pare interesat de prăbuşirea rating-ului de ţară, a monedei naţionale şi de curba de sacrificiu a românilor.

Premierul român anunţă austeritatea

Ministrul finanţelor din guvernul Orban de la Bucureşti pare că lucrează pentru marii speculatori la bursele valutare sau a băncilor internaţionale şi nu în interesul românilor. O scădere de rating înseamnă un împrumut mai scump. Dacă acum nu se resimte, în câteva luni fiecare român va plăti rate lunare mai mari, dar asta pare că nu-l interesează pe Ludovic Orban care se ocupă de justiţie, mai mult decât de economie.

Ludovic Orban e pregătit să trântească OUG 114, acea ordonanţă care impunea  eliminarea plafoanelor de prețuri la energie electrică și gaze și eliminarea taxei de 2% pe cifra de afaceri impusă companiilor din energie.

Ceea ce nu ştie premierul român e că prin Orbanomics, programul de guvernare al lui Viktor Orbán, de unde s-a inspirat şi guvernul PSD, impunea unele taxe pe activele bancare şi impunea TVA (de 28%) tranzacţiilor financiare.  ”Afară cu băncile străine din Ungaria!” – asta cerea în toamna anului 2015 premierul conservator al Ungariei, aflat la putere de aproape zece ani consecutiv. Atunci și-a propus ca peste 60% din acționariatul bancar să fie unguresc. „Cred că nu există suveranitate națională fără un sistem financiar național”, spunea el.

The New York Times: un miracol economic în Ungaria sau un miraj?

Orbanomics a început acum opt ani. Este un program economic și financiar gândit de György Matolcsy, fost ministru al economiei, în prezent guvernatorul Băncii Naționale a Ungariei.

După opt ani de creșteri economice de 11% din PIB, de creare a 750.000 de locuri de muncă, din care 350.000 pentru ungurii plecați la muncă în străinătate, Orban a făcut ca programul să fie lăudat chiar și de cotidianul american de stânga ”The New York Times”, vorbind despre ”miracolul economic din Ungaria”, în ediția din aprilie 2018. PIB-ul pe cap de locuitor este de trei ori mai mare decât al României, în condiţiile în care în 1990 am pornit de la acelaşi nivel.

Ungaria avea în primele şase luni cea mai mare creştere economică, întradevăr urmată de România.

Acum, datorită politicilor haotice de guvernare şi a unei instabilităţi financiare, ţara noastră pare să nu mai aibă suflu pentru a ţine pasul cu vecinul mult mai mic, dar mai arţăgos.

Guvernul maghiar a cumpărat GE Capital’s Budapest Bank, Bayerische Landesbank (Banca de stat a Bavariei) şi MKB Bank în 2014


Orbanomics a introdus un impozit pe profit băncilor de 14,5%, la început a impus TVA la tranzacțiile bancare (care era de 28%), a impozitat activele bancare, astfel încât în ultimii ani contribuția băncilor prin sistemul de taxare și de impozitare la bugetul de stat este de 4%.

Încă din 2014 a plafonat tarifele la gaze și electricitate (de unde s-a inspirat şi guvernul Dăncilă).

S-a introdus o schemă de scutire de impozite celor cu credite ipotecare.

În prezent 50% din sistemul bancar este deținut de acționariat unguresc. La noi, aproape de 90% e deţinut de străini. Mai nou, ministrul de finanţe vrea să listeze şi CEC-ul pe burse, pentru atragerea de capital, dar şi pentru a-l coafa pentru vreo eventuală vânzare.

Impozitul pe profit s-a redus la 9%, astfel încât s-au atras investiții străine de peste 10 miliarde de euro. Numai BMW a anunțat în vara acestui an investiții de peste un miliard de euro.

O strategie națională de atragere a investitorilor străini

Ungaria are o strategie de politică industrială bazată pe ISD (investiții străine directe) și un organism guvernamental permanent, cu buget, cu forță de reprezentare și de negociere cu investitorii străini, inclusiv pentru industria auto, cu 6 centre regionale interne și 111 reprezentanțe care operează în 76 de țări”, ceea ce în România lipsește cu desăvârșire. În plus, „Ungaria are un regim fiscal avantajos în privința impozitului pe profit (scutire de 80% pe 10 ani), legislație favorabilă privind holdingurile, a implementat masiv sistemul de învățământ dual, extins la toate nivelurile, pentru a preveni criza de forță de muncă și are o mai bună coordonare a planurilor de învățământ cu necesarul sectorului auto. Infrastructura rutieră a reprezentat un domeniu strategic pentru Ungaria, precis prioritizat, buget și cu un cadru legislativ adecvat.

Ungaria nu are o luptă anticorupție

Cei cinci prieteni ai lui Viktor Orban au primit contracte de la stat de 2,5 miliarde de euro. Asta nu face din Ungaria o țară coruptă. Întrebat de un reporter Reuters, de ce nu înființează un DNA în Ungaria, Premierul maghiar a spus că nu vrea să transforme țara sa ca România.

Ungaria are una dintre cele mai mari rate de atragere a fondurilor europene dintre țările din regiune.

Nu ştim care sunt zorii liberalismului românesc, dar perspectivele sunt sumbre în condiţiile în care s-au instituit mişeleşte premisele stagnării, în acordurile de fanfară ale celor care-şi lasă pisica nemâncată ca să fugă să apere ţara de hoţi.

Partidul lui Ludovc Orban e preş în faţa Bruxelles-ului şi a multinaţionalelor, aşa pare cel puţin până în prezent. E o distanţă lungă între FIDESZ şi PNL ca între Brătienii prin “noi înşine” şi politica expansionistă a capitalului german de dinainte de războaiele mondiale. 

Ungaria vrea o Europă centrală puternică

Prezent la Timişoara, premierul Ungariei a lansat românilor o provocare. “Ungaria vrea să fie una dintre ţările cele mai sigure în lume, vrem ca munca Ungariei să nu fie una dintre cele jefuite de comunism. Credem că acest ţel poate fi înfăptuit cu vecinii noştri, inclusiv cu România, să construim o nouă Europă Centrală care să fie o regiune competitivă, una dintre cele mai competitive ale lumii, acolo unde forţele noastre să fie legate de cale ferată rapidă şi marea noastră problemă va fi ce să ne facem cu muncitorii care vin din Eurpopa Occidentală să se angajeze la noi”, a declarat Viktor Orban care a adăugat că mulţi nu cred în acest ţel, dar că nici în 1989 oamenii nu credeau că e posibilă căderea comunismului.

Premierul Ungariei reia tema atât de discutată într-o anumită perioadă de Mitteleuropa. Dar acest concept apărea înainte de primul război mondial, ca o regiune de dezvoltare şi de liber schimb, fără oprelişti vamale, un fel de UE ante portas.

La Timişoara, Viktor Orbán ar fi spus: “Dacă i-am fi aşteptat pe occidentali, am trăi şi acum sub ocupaţia trupelor ruseşti.”

Încă nu am auzit replica lui Ludovic Orban care crede orbeşte în binele adus de la Bruxelles.

Rămâne să vedem care dintre cele două politici, ale Orbanului maghiar sau al celui român, aduc mai multă prosperitate ţărilor lor, pentru că nu-i aşa înainte de binele Europei e mai aproape cămaşa de corp.

Nu cred că preşul e mai apreciat decât biciul.

Comentarii

loading...