Paradisul cărnii de plastic și al ciorilor sacre

Marius Ghilezan 15.06.2021 - 06:17
Marius Ghilezan

Se face că ne catapultăm în viitor. Undeva, într-un landou virtual din centrul Parisului, profesorul François, mizantropul lui Michel Houellebecq, caută pe internet meniuri de catering şi servicii sexuale.

Share

Scena e de prin 2050. În Franța un super cabinet musulman guvernează. Consumul de carne, provenită de la animal, e demult interzis. Ciorile sunt de câțiva ani păsări sacre. Omenilor li s-a impus de ceva vreme să tacă, atunci când croncăne noii stăpâni ai lumii. Orice ieșire din front poate fi condamnată, ca gest rasist.
În Europa se instituise de mulți ani la putere confreria veganilor. Totul era pregătit încă din 2020, de pe vremea când bunicii aveau trogloditele touch-screen-uri și-și mai trimiteau e-mailuri.
Trebuie spus că în 30 de ani, ideile lui Satan au biruit. Omul nou s-a instaurat plenar, cu ajutorul celor pe care bunicii îi știau globaliști.

Profesorul François face ceva ilegal: gândește

Profesorul François își îndeasă într-un cloud al șobolanilor, protectori ai naturii, amintirile din vremea când în bătrâna Uniune Europeană se mai mânca uneori carne naturală.
Guvernul Mondial al Celor Puternici a interzis amintirile despre vânători și cinele cu potol grețos. Orice scriere despre meniurile sațioase de altă dată e considerată o crimă și o uneltire.  
Ușor îngândurat, în așteptarea dronei care să-i aducă gonflabila (mai trebuie spus că noua ordonanță globalistă a interzis, de ceva vreme, bucuriile lumii vechi a lupanarelor). Vizionarii au prevăzut o lume fără boli venerice. Și au impus un regim de plastic.
Păi aici e quelque chose-ul.
Doar el mai știe cum miliardarul Bill Gates a gândit, împreună cu experții săi, instruiți într-o școală ce i se spunea de la Davos, minunata lume a hranei de laborator, fără viermi, fără grăsimi, fără gusturile învechite ale lumii boierilor, mari asupritori ai naturii.

Noii eunuci și minunata lume nouă a uterelor umblătoare

desen de Ștefan Popa Popa'S

Vânătoarea e demult interzisă. Încă de pe vremea când vechiul Parlament European vota, prin 2021, anul infarctului de pe teren al lui Christian Ericksen, interzicerea creșterii animalelor domestice în cuști. Cititorii mai trebuie să știe că în Minunata Lume Nouă un astfel de nume, de Chris, e proscris. Tradiția e arestată. Uterele umblătoare, proiectate de Margaret Atwood, sunt acum matroanele noului ritual de supunere. Bărbații cu piercinguri și cercei în sfârcuri nu au voie să le ia înainte. Ei merg în spate, aplecați. Nu mai au instalații de procreație. Laboratoarele lui Gates, marele și puternicul ideolog al pacifismului, asistat prin GPS, au suficient material genetic în vitro, rămas de pe vremea imperialismului iubirii adevărate.

Distrugerea fermelor și nașterea Minunatei Lumi Noi a cărnii de plastic


Deși nu are dreptul la memorie, profesorul François reinterpretează pentru sine momentul din 2021 când deputații europeni au votat în favoarea unei rezoluții prin care cuștile pentru animale, crescute în gospodărie, să fie interzise pentru toate țările europene. În același timp, 266 de ferme de păsări din Polonia erau închise pentru a nu se răspândi “gripa aviară,” o boală apărută și dispărută ca o boare, doar pentru ca efectivele statului rebel să fie reduse. În același timp, profesorul stingher, în timp ce-și așteaptă gonflabila - și aia folosită în comun - are coșmaruri de pe vremea când copil fiind, a urmărit barbaria uciderii porcilor din gospodăria buniciilor săi, datorită presupusei pestei porcine, niciodată dovedite biologic.
Vag își mai amintește cum străbunica a dat faliment cu ferma sa, după ce vetusta Comisie Europeană a interzis alimentarea forțată a rațelor și a gâștelor pentru producția de foie gras.
Militanții din societățile civile ale irepetabilului trecut s-au plâns că  peste 300 de milioane de animale din UE își petreceau, săracele, toată viața în cuști, prin țarcuri sau pe tarabe.
Tot în acele vremuri de dictatură a poftelor de proteine naturale, JBS, cel mai mare producător mondial de carne, a primit ce a meritat. Printr-un atac cibernetic i s-a transmis bacteria ucigașă în fabricile de procesare. Miliarde de tone de carne au fost aruncate.
Norocul că bunul Bill Gates a prevăzut dezastrul. Avea deja plantate vreo cinci mii de fabrici, robotizate, pentru producerea cărnii sintetice și a plantelor de gumă.
Totul era premeditat? Se gândește mizantropul.

Marchizul de Sade:“distrug tot ce e folositor naturii și ocrotesc tot ce o rănește”

Planeta pare salvată. Urșii și leoparzii revin în pădurile franceze. Hannibal e din nou pe cai mari.
Prea multă memorie strică, se gândește François. Cade greu la stomac, precum învechitul și cancerigenul foie gras, șters din amintirea pământenilor. Lupta de acum e pentru pedepsirea astrelor. Doar Marchizul de Sade e jucat la scenă deschisă, asta în orele libere, când nu se fac repetiții pe partiturile ideologice ale satanului lui Marx. Lumea știe pe din afară textele. Orele de bună conviețuire și de levitație (serviciul e demult uitat) încep cu vorbele rostite-n cor “distrug tot ce e folositor naturii și ocrotesc tot ce o rănește.”
Un byte trosnește ceafa profesorului și-i dispare melancolia. Șobolanii îi fură naturelul simțitor. “Și așa n-aveam nevoie de el,” își zice în gând, în timp ce bucură bucata de plastic.
 
 
Vocile lumii

 

Răzvan van Firescu

Critic literar

 

“Mulțumindu-se cu iubiri trecătoare și facile, cu mese încălzite la sâcâitorul cuptor cu microunde care nu-l lasă să urmărească televizorul, François se trezește că și-ar dori mai mult de la viață, atât din punct de vedere sentimental, cât și social”, așa descrie blogerul de cărți, Răzvan van Firescu, personajul principal al operei lui Michel Houellebecq.

 

 

Comentarii

loading...