E ziua de 15 iunie 2021. Îmbrăcat în cămașa albă, deja tradițională, Liviu Dragnea, cu un rictus dezinvolt, privește undeva sus. Dincolo de nori. Nu cred că știe despre coincidența evenimentului aviatic. Că s-a suprapus din întâmplare, ambele sunt cu happy-end. Cu alură războinică, fostul lider al PSD transmite armatei sale că “dacă are cu cine și pentru cine” va continua lupta.
Aici e momentul culminant al come-back-ului. Unor securistoizi le tremură boxerii. Se zice în lumea profană că “ferească-te, Dumnezeu, de răzbunarea scorpionului!” Și Liviu Dragnea e un scorpion pur sânge.
Va strânge armata de asalt asupra redutei ocupate vremelnic de cei pe care pădurile i-au pus în funcții de conducere ale PSD, drept recompensă pentru trădare?
Deși a recunoscut că nu-i pasă de PSD, ci de țara căzută în dictatura lui Iohannis, proaspăt eliberatul a provocat spinări reci valeților de altă dată.
Cine erau cuierele din anticamera lui Dragnea?
Se face că relatez un eveniment din decembrie 2016. Eram planificat pentru un interviu în biroul președintelui din Aleea Kiseleff. La intrare, două cuiere umane. Purtăm discuții despre viitor. Convenit să nu public încă. După două ore și jumătate (un parcurs neobișnuit de lung, pentru o singură audiență, aveam să aflu ulterior), aceeași doi indivizi stăteau în picioare. Păreau pe post de cuiere. Revin, închizând ușa. Întreb cine sunt cei doi valeți? Dragnea îmi răspunde apostrofant: “nu fii rău, sunt colegii mei, Stănescu și Ciolacu!”
Ulterior, cele două cuiere aveau să ajungă, printr-un destin premeditat, la timona corăbiei pesediste. Au fost primii care s-au lepădat de cel căruia îi erau într-o zi din trecut, vajnici ușieri.
Asta e criza de destin a PSD. Portarii să ajungă ambasadori. La fel ca în legația americană de la București.
desen realizat de Ștefan Popa Popa’S
Camaradul lui Liviu Dragnea, Codrin Ștefănescu, fostul său secretar general, cel care i-a întreținut în timpul celor doi ani și două luni tonusul luptei, a ieșit public ieri dimineață să anunțe că sute de primari, parlamentari, aleși locali ai PSD sunt “cu arma la picior.” Doar trei baroni locali: Laurențiu Nistor, Dumitru Buzatu și Ionel Arsene au anunțat public susținere pentru Il Comandante. Restul șușotesc la telefon, punându-și castronul în cap, să nu li se recunoască vocea.
Buzunarul SRI e microfonat, cuvânt drag președintelui Iohannis, cel care a cumințit și pus cu botul pe labe foștii furieri, deveniți locotenenți social democrați, niște simplii sifonari la prăvălia din Pădure.
Sistemul securistoid, cum îi place lui Ștefănescu să catalogheze conducerea Ciolacu&Stănescu, a intrat în fibrilații.
Lemnul nu simte copita
Dacă e să simtă cineva copita calului lui Dragnea, vor fi cele două forme de viață, altă dată cuiere în anticamera președintelui. Și ce-i pasă lemnului Tănase, de lovitura de copită? Și așa nu simte. Că e nesimțit.
Brief-ul de presă, emis de un emul al pădurilor, pe post de director de comunicare al PSD, un simplu păcălici din lăsarea mică a generalilor pe oliță, în replică la declarația lui Dragnea referitoare la buzunarul SRI, arată o imensă frică.
Ilegitimiștilor le-a fost mereu frică de propriile umbre. Asigurați de conducerea de partid și de stat că nu vor păți nimic dacă fac o “opoziție constructivă,” foștii cărători de servietă s-au trezit, fleoșc, cu Il Comandante gata de luptă.
Și ce bine le era celor doi, înainte de 15 iulie. Justiția independentă le-a stricat concediul. Cui să se mai plângă? Ei care au mimat riposte? Staniolul poate lua forma ciocolatei, dar niciodată ciocolata forma staniolului.
Fantele de Ferentari a smuls cucoanei Viorica broșa și s-a dus la stăpân să ceară recompensă
Murmurul din partid le este reținut la ușă, existând suspiciuni rezonabile că liderilor din Kiseleff li se vor uda izmenele în plină vară. Și cum ar arăta întâiul cabinet social democrat al țării, cu balta de pișat în mijloc? Unde ar mai veni timmermansii să discute, așa ca între colegi, cu gradele pe masă?
Dacă a reușit ceva Liviu Dragnea, în câteva cuvinte, e să tulbure somnul celor care se credeau pe veci stăpâni ai social democrației românești.
Regimul securistoid nu se teme decât de lipsa de legitimitate. A dat broșa jos din pieptul doamnei Viorica Dăncilă, iar pentru curajul lui de Fante de Ferentari, i s-a dat în posesie scaunul pe care trona, nu ședea, Liviu Dragnea.
Printre cei educați se spune că o femeie nu trebuie lovită nici cu o floare. Cuplul Ciolacu&Stănescu a dat-o cu cracii în sus, smulgându-i broșa, pe care au dus-o, drept trofeu, sus în deal, unde bântuie stăpânul lor și al românilor cazon.
Ca un general fără armată, cu piciorul de la scaun subțiat de la atâta lins, Marcel Ciolacu își va vedea imperiul căzut ca un castel de nisip. Că va fi în curând, că va fi în vara anului 2024, atunci când restricțiile drepturilor civile ale lui Liviu Dragnea se vor ridica, va fi vai de turul pantalonilor săi. Îi va ieși tot sifonul, la fel ca lui Maneken.
Vocile lumii
Codrin Ștefănescu
Camaradul lui Dragnea
