#Rezist a anunțat că ocupă spațiul din fața guvernului. De ciudă. Să le arate ălorlalți care n-au fețe de mitingiști, că locul nu e a lor. E al tefeliștilor, eternii contestatari ai libelulei sau a cianurii din paiul de ceai? E încă domeniu public.
Dacă am fi în Germania, Jandarmeria ar rezolva ușor. Ar curăța piața. Cu ceva tunuri de apă. Cu un pic de scărmănit spinări. Dar aici nu e voie să aplici legea. E șucăr. Ochii albaștri sunt vigilenți pe orice jandarm să nu care cumva să umfle decât pe cel ce se autodetonează. Din misiune îndeplinită. Sau ca țintă strategică.
Sigur că e greu de înțeles unul care se izbește în jandarmi, care se dă cu capul de asfalt din prea mult eroism simbolic.
N-au voie ceilalți să ceară prosperitate, nu securitate! NU vrea batistuță și Unitatea de luptă.
E libertate și pentru cei ce au tăcut până mai azi. Dosare trucate, martori mincinoși, probe măsluite. E timpul unei riposte ferme la instituțiile de forță. Au transformat lupta politică într-un coridor de DNA. Instrumente judiciare, telefoane ascultate, întreg arsenalul de luptă al unităților secrete s-au pus pe capul a șase milioane de români.
Ieșeala pesedistă nu e atât de cool ca cea tefelistă. Pentru a apăra democrația și pentru a-i apăra pe judecători de influențele oculte ale Unităților secrete care urmăresc „pas cu pas” tot ce mișcă.
Deciziile judecătorilor nu pot fi supuse referendumului, așa cum un încălțat cu fesul o cere de câteva zile. Orice sentință e de nenegociat. Oricât și-ar dori minoritarii critici, tribunalele poporului nu se mai pot redeschide, chiar dacă imberbii nu-și dau seama că-s pe urmele ideologice ale lui Marx.
Un guvern nu poate fi la cheremul președintelui sau târât de orice portocală sub amenințarea deschiderii dosarului penal, doar așa că nu este pe placul serviciilor. Suntem țara
Uniții străzii cer lustrația penalilor. Nu-i interesează drepturile omului și că nimeni nu poate fi condamnat înainte de scrierea sentințelor. Turuie a mielițe stricate. Ca la ordin fanfara.
“Prosperitate, nu Securitate!“ Sună bine. Muzical. În ton cu vremurile, în care orice proscris poate fi târât în beci numai că nu e pe placul sistemului.
Destul. E timpul descătușării. Al eliberării de ghearele instituțiilor de forță. Prezența masivă a simpatizanților PSD în Piața Victoriei e un act de ripostă față de anii de batjocură, dar și un semn de unitate în jurul majorității de forță.
Schimbarea legilor justiției ar fi legitimitate de o masă reprezentativă.
Ca români, obișnuim mereu să ne jucăm cu biluțele, când profesioniștii se bat cu rachetele.
