Aceste criterii de convergenţă sunt esenţa concentrată a căii pe care, în opinia noastră, ar trebui să o urmeze orice guvern responsabil, pentru modernizarea şi dezvoltarea ţării. Indiferent dacă trecem sau nu la moneda euro.
Vom lista, în continuare, aceste criterii de convergenţă, detaliind la fiecare.
Prima serie. Criteriile nominale
1.Deficitul bugetar. Conform Tratatului de guvernanţă fiscală, acesta trebuie să fie de maximum 3% din PIB. România a reuşit să se păstreze la limita acestui deficit maxim admis gâfâind, renunţând anul trecut la un volum notabil de investiţii printr-o serie de artificii fiscale. Se pune întrebarea legitimă dacă acest lucru va mai fi posibil anul acesta.
2.Inflaţia. Este în acest moment 4,72%. Ar trebui să fie mai mică sau egală cu 1,5 puncte procentuale peste media celor mai performanţi trei membri ai UE. Ceea ce este exclus.
3. Dobânzile pe termen lung. Dobânzile pe termen lung nu pot trece decât cu două puncte procentuale peste media celor mai performanţi trei membri UE. Din nou, este exclus ca acest lucru să se întâmple în prezent.
4. Cursul de schimb, 5. Datoria publică. Aici suntem în standardele europene. Deocamdată. La stabilitatea cursului de schimb lucrează Banca Centrală. Datoria publică a României este o problemă de perspectivă a României. Deocamdată, este în limitele de convergenţă, dar anul trecut s-a majorat cu 15 miliarde de lei, în pofida creşterii economice de 7%.
A doua serie. Criteriile de convergenţă reală
1. Paritatea standard a puterii de cumpărare a ţării. Aşa cum am explicat în articolul de specialitate, paritatea standard a puterii de cumpărare trebuie să se apropie de media europeană. Suntem la 57%. Cele două cifre ar trebui să se inverseze şi am fi pregătiţi. Pentru aceasta însă este nevoie de un complex foarte rafinat de politici guvernamentale. De exemplu, nivelul investiţiilor de stat să crească mult, iar prosperitatea şi stabilitatea mediului de business, stabilitatea fiscală, domnia legii (aşa-numita „rule of law”) să devină priorităţi.
2. Convergenţa juridică. Actele normative date în România trebuie să corespundă cu cele din Zona Euro. Printre aceste acte normative nu poate să se afle mutilarea Legii guvernanţei corporative, ori micşorarea contribuţiilor la Pilonul II de pensii private obligatorii sau eliminarea acestuia.
A treia serie de criterii. Educaţia financiară
Este vorba aici despre convergenţa privind educaţia financiară. În nici un caz nu îndeplinim acest criteriu. Românii nu au nici astăzi educaţia financiară necesară să înţeleagă că în anul 2009, dacă nu se tăiau salariile cu 20% şi nu se impozitau pensiile, ţara intra în criză bugetară. Cei ce au luat această decizie dură atunci sunt şi astăzi consideraţi nişte politicieni iresponsabili, care au băgat mâna în buzunarul omului de rând.
Bine intenţionaţi, românii încă nu pot totuşi să înţeleagă că nu poţi simultan, ca guvernant, să micşorezi taxele şi impozitele, să măreşti salariile la stat şi pensiile şi să mai şi speri că preţurile nu sar în aer. Este simptomatică pentru această lipsă de educaţie financiară atitudinea liderilor sindicali care anul trecut au susţinut PSD, iar acum, când măririle de salarii nu se concretizează, strigă: „Eu ce le spun sindicaliştilor mei?”.
Una peste alta, a orienta actul de guvernare pe crearea condiţiilor pentru îndeplinirea criteriilor de convergenţă ar fi cel mai bun lucru pe care l-ar face în România un executiv responsabil. Acesta sau altul.
