“Colectiv,” filmul în care a jucat rolul de reformator, al luptătorului cu mafia din sănătate, nu a primit laurii Academiei de Film de la Los Angeles.
S-a mai dus un tren! Of, cât necaz! Vlădu’ putea fi vedetă de marele ecran. Așa că va rămâne șomer, alături de prietena sa, tot fără job, dată afară de conducerea de la Greenpeace România. De abia își va duce zilele sau va trăi din osânză?
Producţia românească, aflată pe lista scurtă, în regia lui Alexander Nanau, a fugit după doi iepuri. A candidat la două categorii: ”cel mai bun lungmetraj documentar” şi ”cel mai bun lungmetraj internațional.” N-a prins niciunul, halal să-i fie!
Poate că jurații s-au prins de ideologizantul rol al mărețului “N-a făcut nimic,” dar s-a încotoșmănat în lauri de cuvinte și l-au preferat din nou pe magistrul Anthony Hopkins.
9000 de voturi au zădărnicit speranța unora de-a se înnobila cu Oscarul.
Pentru unii filmul a fost grețos, pentru alții o revelație. Acest Che Guevara al timpurilor moderne n-a sfârșit ca idolul Generației “Flower Power” cu dinții rânjiți la mitralieră, pe frontul bolivian, ci răpus de greutatea propriei măriri. Ciudată decădere.
Putea fi un idol, dar a ajuns epava fostului său complex al devenirii. Păi, ce să-i faci, de la vechii romani, am învățat că din lupte, unii se întorc pe scut, alții sub scut.
Desen realizat de Ștefan Popa Popa’S
Vlăduț a mai ratat una. N-are noroc băiatul, ar spune nu doar țațele din satul în care taică-su turna la Securitate ci și mujahedinii Ordinului de Salvare #Rezist.
Vlăduț, un plici pe pelicula de film, nu știe că execuția lui Che Guevara a fost cerută chiar de CIA.
Asta e. Acum are timp și de lecturi, nu doar de numărat banii ce ar fi putut să vină, dacă nu s-ar fi împiedicat la capra podului, cu sumedenia sa de consilieri, mereu îmbrăcați în negru.
Săracul nepot de securist nu va îmbrăca nici haina eroului vreunei generații, mai ciupite sau mai ciumpalace, va fi mistuit de propriul ego.
Dacă ar fi avut consilieri profesioniști, l-ar fi învățat pe bietul analfabet ministerial că îndeobște căderile de la înălțime sunt mult mai dureroase, decât vreun salt mortal cu parașuta-n patul de campanie electorală.
Vlăduț făcea parte nu doar dintr-un oarecare film, ci chiar de marele film al resetării lumii. Vă dați seama în ce rol mare a fost distribuit? A ratat și ministerul și Oscarul și acum zace pe o saltea cu gândul revenirii.
Cum orice sodă caustică își are țeava ei, așa și perdanții vina de a fi crezut că limbricii pot fi vopsiți în fizionomii de guliveri.
Poate că și eminentul juriu american a simțit că filmul e o șustă a serviciilor secrete din spatele PLUS. Dar nu vă închipuiți că BBC ar fi putut difuza “Colectiv”, așa pe inima goală, fără un lobby aferent?
Epopeea filmului: Oscar și Tanti Roz
Publicistului Liviu Mihaiu i se pare starea în care trece filmul și eroul demn de Eric-Emanuel Schmitt, autorul cărții „Oscar și Tanti Roz”. Pentru cei care nu au citit-o, trebuie amintit că Oscar era un copil căruia nu i-a reușit transplantul de măduvă. Părinții l-au abandonat în spital. Scrisoarea trimisă lui Dumnezeu de pe patul de spital e emoționantă. Tanti Roz, infirmiera din spital, e singurul său interlocutor uman.
Dar, totuși, ce conține actul ratat?
“Filmul îți lasă impresia că este o pârghie electorală pentru Vlad Voiculescu. N-ai cum să n-o vezi. N-ai cum”, conchide George Bonea, scriitorul cărții “Aventuri cu Zornel în lumea Nașpa. Acasă. Carte de copii pentru părinți.”
Scriitorul mai sesizează, după “ieșeala” de la film că “expunerea lui Vlad Voiculescu este senzațional de mare. Exceptând momentele despre munca jurnaliștilor de investigație (care prezintă foarte frumos și sincer ce înseamnă să investighezi evenimente de o asemenea amploare), mare parte din film gravitează în jurul ministrului technocrat Vlad Voiculescu”.
N-a fost să fie! Spune spășit un UM de presă, nici după o imensă propagandă.
“Academia americană a preferat să acorde premiul pentru cel mai bun lungmetraj documentar filmului ”My Octopus Teacher”. Filmul arată cum, în 2010, Foster a început să facă scufundări în zona False Bay, lângă Cape Town, Africa de Sud. El întâlnește o tânără caracatiță curioasă care i-a atras atenția și decide să o urmărească vreme de un an pentru a-i câștiga încrederea”, notează Hotnews.ro.
Vlădu’vs Foster scafandru
Eminenții jurați au decis că urmărirea caracatiței e mai spectaculoasă decât a “mafiei din sănătate.”
Caracatița e mai comercială. Mai gustoasă, decât un dezastru care ar fi putut să nu fie, dacă un oarecare prim ministru ar fi știut să demisioneze.
Octopus l-a devorat în plină cădere în gol pe ipochimenul ce s-a visat salvator de sistem.
Altul mai gras, că ăsta s-a ras!
Sincere condoleanțe pentru cei care au crezut că pot împușca doi iepuri. Și Oscarul și banii sistemului Revolut, încărcătorul de tras revoluții.
Cu durere anunțăm trecerea peliculei în rândurile naufragiaților prin apele tulburi ale jocului de-a filmul.
Vocile lumii
Rezultatele Galei Oscar 2021:
Cel mai bun film: „Nomadland”
Cel mai bun regizor: Chloe Zhao („Nomadland”)
Cel mai bun actor în rol principal: Anthony Hopkins („The Father”)
Cea mai bună actriţă în rol principal: Frances McDormand („Nomadland”)
Cel mai bun actor în rol secundar: Daniel Kaluuya („Judas and the Black Messiah”)
Cea mai bună actriţă în rol secundar: Yuh-Jung Youn („Minari”)
Cel mai bun lungmetraj internaţional: „Another Round” (Danemarca)
Cel mai bun lungmetraj de animaţie: „Soul”
