Folosim cookie-uri pentru a personaliza conținutul și anunțurile, pentru a oferi funcții de rețele sociale și pentru a analiza traficul. De asemenea, le oferim partenerilor de rețele sociale, de publicitate și de analize informații cu privire la modul în care folosiți site-ul nostru. Aceștia le pot combina cu alte informații oferite de dvs. sau culese în urma folosirii serviciilor lor. În cazul în care alegeți să continuați să utilizați website-ul nostru, sunteți de acord cu utilizarea modulelor noastre cookie.

Sacrul Brâncuşi, vulgarizat de noii culturnici

Marius Ghilezan Actualizat: 20.02.2020 - 09:08
Marius Ghilezan

Pentru oficiali ai statului român, Constantin Brâncuşi nu e decât ”o sărbătoare importantă”. Îşi aduc aminte de morţi doar la zile fixe din calendar. Nu e decretat ca sfânt. Dar ocupă cel mai înalt loc în ierarhia artei moderne.

Share

Ministerul culturii a proiectat ieri holograme pe clădirea Palatului Regal şi a dansat pe acordurile muzicii tinere. Asta în timp ce “Cuminţenia pământului” stă fedeleş legată într-o cutie, iar Artmark-ul vinde scrisorile de iubire ale bărbosului de geniu, născut român, dar preluat de cultura franceză.

Nu s-a auzit nicio voce dinspre Academia Română. Niciun academician nu e în stare să ne răspundă de ce timp de mai bine jumătate de secol forul reprezentativ al elitelor române nu şi-a cerut iertare pentru groaznica decizia de a nu prelua moştenirea lui Brâncuşi, deşi artistul se oferise să doneze atelierul şi o serie de bunuri statului român.

S-au tăvălit anii peste academii şi s-au prăvălit generaţii de artişti peste cultura vulgară, dar nimeni nu şi-a cerut iertare pentru ofensa statală oferită lui Brâncuşi de către Academia Română pe patul de moarte.

Pentru francezi e Brancusi

Când am plecat de aici, v-am lăsat săraci şi proşti... Când am revenit, v-am regăsit şi mai săraci şi mai proşti," avea să postuleze marele geniu de Hobiţa.

Nimeni nu a scos analele prostiei la români, o carte fundamentală, fără de care ne ieşim din matca identitară, că nu-i aşa, e o modă azi să-ţi denigrezi ţara. Pe vremea tinereţii noastre, sufeream în atelierul din apropierea centrului Pompidou, atunci când ghidul vorbea despre francezul Brancusi, intenţionat scris cu “s” fără coadă de “ș,” pentru a imita fonetica prezentării lui.

Ministerul Culturii nu are banii să-i returneze românilor după eşecul achiziţionării “Cuminţeniei pământului.”

Între sacru şi profan stă ignoranţa, indolenţa şi micul şmen.

Ministerul culturii va vulgariza opera lui Brâncuşi

 “Astăzi (adică ieri n.a.) e sărbătoare pentru cultura naţională. Ziua Națională Constantin Brâncuși, înscrisă și în calendarul cultural universal, reprezintă omagiul pe care România contemporană și întreaga lume îl aduc an de an geniului părintelui sculpturii moderne, român prin naștere, universal prin creațiile sale”, mai spune comunicatul oficial.

Cu acelaşi prilej, executivul anunţă că anul acesta vor avea loc mai multe evenimente organizate  de Ministerul Culturii care își propune, atenţie, “să ofere unui segment cât mai larg al publicului acces la informații despre viața și arta marelui sculptor.”

Astfel, recenta acţiune “Rimes şi domnul Brâncuşi” se încadrează în mecanismul progresist al popularizării artei. I see.

 

CONSTANTIN BRÂNCUŞI: "Când am plecat de aici, v-am lăsat săraci şi proşti... Când am revenit, v-am regăsit şi mai săraci şi mai proşti."

E clar. Guvernul liberal nu are timp de concepte, de viziuni, de interpretări, de studii privind Axis Mundi-ul din atelierul sacru dezvoltat de Brâncuşi la Târgu-Jiu.

Prea profan şi prea orientat pe scopul electoral, guvernul Orban nu vede arta şi moştenirea sacră a celui mai mare sculptor modern al lumii, născut la Hobiţa. Nu e timp, nici loc de spiritualitate.

Ieri seară au strălucit luminiţele pe Palatul Regal. Acolo unde specialiştii cu largi trese au făcut tururi ghidate, s-au jucat de-a mapping-ul pe seama lui Brâncuşi.

Nu e rău că în epoca digitală şi în noul barbarism impus de reţelele sociale, Brâncuşi să fie depersonalizat de sacru şi coborât în lumea profană.

Nu sunt împotriva asocierii cântăreţei Irina Rimes, un suflet cald, o voce recunoscută, cu “domnul Brâncuşi.” Nu iau în seamă mica greşeală a formulei de politeţe, care nu se foloseşte la cei morţi.

Morţii cu morţii, dar vii rămân cu vii.

 

Vocile lumii:

 

IRINA RIMES: „Nu ştiu dacă sunt cea mai bună alegere pentru a face puntea între generaţii, dar mulţumesc pentru încredere. Aparent, eu nu ascult 5Gang, dar mă gândeam că poate ar trebui să apelăm şi la tinerii vloggeri, pentru că au mai mare influenţă. Ca o idee, pe viitor“.

Mihai Şora: “Pun rămășag că agitații "brâncușologi“ apăruți peste noapte sunt aceiași care căutau pe ascuns aria cercului”
 

“Cuminţenia pământului” stă cuminte într-o valijoară

Cunoscuta artistă a postat pe pagina ei, un mesaj fără echivoc: “Arta este o oglindă în care fiecare vede ceea ce gândeşte”, a spus Constantin Brâncuși.

Nimeni nu ştie să popularizeze arta şi să o vulgarizeze (vulgus, în latină  “plebe”) mai bine ca americanii. Obişnuit cu sacrul operei brâncuşiene, am suferit o uşoară indignare când i-am regăsit o parte din opere într-un Muzeu al sexului, organizat de Smithsonian Museum. Ulterior am înţeles stilul american de a vinde orice.

Ce e revoltător însă e că singura operă aflată în România, “Cumințenia pământului,”  din proprietatea Paulei Ionescu şi a Alinei Şerbănescu, nu a fost ieri expusă de ziua de mare sărbătoare, cu roşu în calendarul politic. De ce? Pentru că Ministerul Culturii a avut timp de un mic şmen cultural, dând unei firmuliţe de cartier 40.000 de euro să tragă un film despre Brâncuşi, dar nu a avut 2.000 de euro să plătească asigurarea pentru expunerea operei. Aici intervine profanul de dat cu capul de pereţi.

Poveştile de iubire ale lui Brâncuşi se vând la licitaţie. Statul nu are nimic împotrivă

Ministerul Culturii are structură, clădire, geamuri termopan, dar n-adună spiritualitate nici cât pliscul ciorii dintr-un hoit.

Pentru culturnicii vremii, ciugulitul a 40.000 de euro e o adevărată artă. Marea şmecherie (să folosim limbajul academiei funcţionăreşti) e să compui o asociere între Pasărea de geniu şi pământurile sale strămoşeşti. Acolo e meserie.

Apropos, Muzeul Naţional de Artă nu e interesat să cumpere scrisorile de amor ale lui Brâncuşi? E licitaţie publică. Se dă strigare. Şi se ridică pliciuri.

Comentarii

loading...