Din nefericire, pare tot mai evidentă concluzia că nu s-a învățat aproape nimic sau, mai grav, că factorii decizionali din sistemul de învățământ românesc s-au ambiționat să nu se înțeleagă nimic.
Marile universități de stat din țara noastră au început deja să se întreagă în comunicate prin care să anunțe că anul universitar 2021 – 2022 va începe cu prezență față în față și cu toți studenții în facultăți.
Pe lângă faptul că reprezentanții mediului academic românesc s-au precipitat, anunțând revenirea la normalitatea cunoscută înainte de apariția COVID-19, fără a exista încă din partea experților internaționali în Sănătate un anunț legat de dispariția pandemiei sau reducerea proporției acesteia, putem observa că în România experiența ultimului an pare ștearsă din istorie.
În urmă cu doar câteva luni, reprezentanți ai universităților importante din România spuneau că am avut ce învăța din această experiență și că, pe viitor, va trebui să fim pregătiți.
În același sens, și de la nivelul Guvernului s-au aruncat spre public cuvinte mari legate de digitalizarea învățământului.
Acum, toate discursurile par șterse cu buretele.
Dacă aruncăm o privire în marile universități de stat vom constata nu doar că au rămas mult în urmă cu achiziționarea dispozitivelor care să asigure predarea online de calitate, ba chiar că aceste proiecte au fost abandonate.
Un lucru au înțeles și universitățile din țara noastră: că înscrierea la admitere se poate realiza online.
Dar chiar și la acest capitol sunt încă mari lacune.
Instituțiile de învățământ superior din România, care se visează pe poziții decente în topurile internaționale, au aceleași site-uri primitive, unde informațiile sunt greu accesibile studenților și care dau erori în mod regulat.
În ceea ce privește învățământul preuniversitar, situația este și mai tristă.
Strategiile de digitalizare și bibliotecile școlare online s-au dovedit doar povești de adormit elevii și profesorii pe timp de pandemie.