În practică, e ceva mai greu.
P elângă cazurile izolate din statistica publicată de Ministerul Educației, în care incidența de infectare cu Sars COV 2 îi ține pe elevi departe de cursurile cu prezență fizică, nici în multe alte situații elevii nu s-au înghesuit pe poarta școlii.
Da, e firesc să nu avem parte de înghesuieli în timp de pandemie, dar, în multe unități de învățământ preuniversitar, miercuri, sălile de clasă au fost aproape la fel de goale ca pe timpul suspendării cursurilor cu prezență fizică, nu cu mult timp în urmă.
Am avut ocazia să circul lejer pe bulevardele Capitalei, ieri, în niciun caz ca într-o primă zi de școală.
Am avut ocazia să observ situația de la mai multe școli și licee bucureștene și am discutat cu mai mulți profesori din Capitală și din provincie, iar concluzia pare să fie unanimă: elevii nu s-au plictisit de vacanța prelungită, ba chiar ar fi dorit una mai lungă.
Am văzut mulți elevii plângându-se de școala exclusiv online, dar se pare că nici cu prezența nu e bine.
Nu este o noutate pentru niciun dascăl că ai mult de furcă cu elevii veniți din vacanță, pentru a îi readuce la un ritm cel puțin acceptabil pentru învățare.
Pauzele lungi și dese, cheia marilor insuccese pentru educație.
Această fragmentare, că vrem sau nu să admitem, a compromis anul școlar în curs.
Sechelele în pregătirea elevilor, dar și a noilor cadre didactice încă nu se observă foarte bine, și pentru că autoritățile centrale depun eforturi pentru a ascunde gunoiul sub preș.
Din nefericire, în actualele condiții, cursurile remediale din învățământul preuniversitar par mai mult o glumă.
Rămâne să sperăm doar că viitorul an școlar va începe în condiții normale și că elevii și profesorii vor avea capacitatea și ambiția de a reintra cât mai repede într-un ritm ce să permită un act didactic de calitate.
