Mișcarea Hamas, care controlează teritoriul din estul metropolei, împreună cu jihadul islamic palestinian, o entitate militară mai mică, dar mai războinică, a lansat sute de rachete asupra sudului Israelului. Riposta nu s-a lăsat așteptată. Puternica armată a statului Israel le-a distrus în aer. Mai mult, au țintit și ochit clădirea de birouri a organizației Hamas. Din conflict au fost mai multe victime palestiniene.
Zona de est a Ierusalimului, aflat în apropierea Porții Damascului, e un centru comercial.
Violențe au fost înregistrate între poliția israeliană și palestinieni, încă de pe timpul Ramadamului de luna trecută.
Amânarea de către Curtea Supremă a Israelului a unei sentințe de evacuare a unei familii de palestinieni dintr-o clădire din cartierul Sheikh Jarrah a fost fitilul care a reaprins conflictul din zonă. Terenul casei era deținut de evrei înainte ca Iordania să ocupe partea de est a Ierusalimului în 1948. În această zonă, Iordania a tot adus, de-a lungul anilor, refugiați palestinieni. Conform legislației israeliene, moștenitorii proprietarilor israelieni pot revendica în justiție terenul. Familiile palestiniene nu au aceleași drepturi asupra fostelor lor case din Ierusalimul de Vest. De fapt, toate bunurile deținute odinioară de palestinienii plecați au fost expropriate de Israel și nu mai pot fi revendicate de către proprietarii săi de drept.
Ierusalim, revendicat de trei religii
Ierusalim, orașul, încărcat de istorie, este revendicat de trei religii: creștinism, islamism, iudaism. Nu voi intra în profunzimea istoriei milenare. Nici nu voi accentua întâietatea urmașilor lui David și a importanței templului din antichitate.
Au trecut 55 de ani de de când Israelul a ocupat mai multe teritorii, în urma războiului din 1967, cunoscut în istorie drept războiul de șase zile. În urma victoriei militare asupra alianței arabe, Israelul a ocupat Fâșia Gaza, Peninsula Sinai, Platoul Golan și Cisiordania, Ierusalimului de Est.
Citește și: Secretarul general al Guvernului și-a tras un consilier penal
Pentru rezidenții palestinieni din Ierusalimul de Est, piața din jurul Porții Damascului este un loc de întâlnire. În luna Ramadanului, mii de musulmani vin la cafea și la servit dulciuri după ce „au rupt” postul zilei. „Aici ne jucam mereu în copilărie”, spune Udai Salam, proprietar al unei tarabe locale, pentru The Economist. „E aproape moscheea al-Aqsa, al treilea cel mai sfânt locaș de cult islamic. Nu vom accepta ca evreii să o controleze,” a spus răspicat corespondentului de front.
desen de Ștefan Popa Popa’S
Organizațiile de coloniști evrei, formate din cetățeni interesați de evacuările palestinienilor din zonă, sunt conectate la grupuri de extremă dreaptă care, sub stindardul partidului „Sionismul religios”, sunt reprezentate în Knesset (parlamentul israelian), fiind aliate cu Benjamin Netanyahu, actualul prim ministru al Israelului. Membrii ai acestei formațiuni au ieșit în stradă în ultimele săptămâni, crescând tensiunea. Pe 10 mai, mii de naționaliști evrei au mărșăluit în „Ziua Ierusalimului” – o sărbătoare care marchează capturarea Israelului de Ierusalimul de Est, Cisiordania și alte teritorii în urma războiului amintit. Marșul anual este văzut de palestinieni ca o provocare. Anul acesta, premierul israelian, ca să evite conflictele de stradă, a cerut mutarea traseului, fapt ce i-a enervat pe fundamentaliști.
Netanyahu, sleit după patru runde electorale și hărțuieli în justiție
Premierul Netanyahu pare sleit de puteri. După patru runde de alegeri, care nu i-au ieșit cum voia, acționează temător, susțin sursele israeliene. Nu mai controlează radicalii din alianța de guvernare. Rivalii săi se apropie de un acord care îl va îndepărta de la putere și, astfel, nu-i va lăsa nicio speranță pentru rezolvarea dosarului său de corupție. Mai mult, martorii au început recent să depună mărturii acuzatorii împotriva sa. Dacă ar fi fost într-o poziție mai bună, zic comentatorii, ar fi putut fi mai autoritar pentru a controla poliția și susținătorii săi de extremă dreapta. În curând, aceste decizii ar putea fi luate de altcineva, susține The Economist.
Dincolo de zid, presa mainstream vorbește despre supremația electorală a Hamas, în Palestina, datorită radicalizării societății.
După cum se știe, statul Palestina este recunoscut de doar 96 state membre ONU, inclusiv de Vatican și de Liga Arabă. Israel nu recunoaște Statul Palestina, iar ONU recunoaște Palestina ca o entitate ce nu îi este membră, cu statut de observator.
Până la noi prescurtări ale evenimentelor istorice, ne așteptăm la o nouă arhitectură a războiului în zona de conflict. Ridicările de rachete din aceste zile au și rațiuni electorale.
Vocile lumii
BBC
Post public britanic
