Sub perdeaua pandemiei COVID-19, ce a creat o situație pentru care autoritățile se pot apăra argumentând că întregul mapamond nu a știut exact cum să o gestioneze, s-au trecut în umbră și vechile probleme arhicunoscute ale învățământului din țara noastră: în primul rând, subfinanțarea, ce a dus la o mulțime de cadre didactice neinstruite corespunzător, la mii de școli fără canalizare și la sute de mii de elevi fără manuale, caiete sau instrumente de scris.
Ministrul Educației, Monica Anisie, nu mai vorbește despre aceste probleme, ci se plânge că este criticată și că nimeni nu vine cu soluții.
Trebuie să îi mai dăm o veste școcantă șefei Învățământului și să îi spunem că tocmai Domnia Sa este prima persoană responsabilă pentru rezolvarea situației din școli, ocupând o funcție numită ministru al Educației și Cercetării.
Ce-i drept nici eu nu am înțeles motivul pentru care ocupă această funcție.
Să o ajutăm însă pe Monica Anisie cu niște soluții, ca să nu fim arătați cu degetul pentru compromiterea anului școlar 2019 – 2020:
– în unitățile de învățământ să se desfășoare doar orele care necesită o prezență fizică în sala de clasă/sala de sport/curte: matematică, limba română, educație fizică. Ore precum cele de religie, istorie, geografie și mai ales dirigenție se pot desfășura online fără probleme;
– dacă într-adevăr se dorește achiziționarea de dispozitive digitale pentru elevii din medii defavorizate, să se renunțe la licitații și să li se ofere bani sau vauchere cu această destinație;
– cum au fost angajați în sistemul sanitar, în regim de urgență, cadre medicale, fără concurs, se poate angaja și câte un specialist în IT în fiecare unitate de învățământ și nu mă refer aici la sarcini suplimentare pentru profesorii de informatică;
– principala soluție pentru învățământul românesc, dar care îi deranjează pe
– guvernanți este finanțarea corespunzătoare.
