Concluzia este una clară: achiziționarea materialelelor necesare pentru susținerea orelor de predare online, astfel încât să nu ne jucăm de-a școala, implică o investiție de minim 3.600 de lei, ceea ce depășește salariu net al unui profesor debutant pentru învățământul primar, de aproximativ 2.100 de lei pe lună.
În aceste condiții, e normal să ne întrebăm de ce statul român nu îi ajută pe elevi să aibă șanse egale la educație și de ce angajatorul nu le asigură profesorilor condițiile necesare desfășurării activității în condiții optime.
Aici ne lovim de aceeași problemă ce produce haos și circ în sistemul de învățământ românesc de prea mulți ani: nu este stabilit clar cine este statul în acest caz și cine este angajatorul.
În mod normal, statul este Guvernul, dar, când vine vorba de unitățile de învățământ preuniversitar, aceastea aparțin administrației locale.
Angajatorul unui cadru didactic din învățământul preuniversitar este inspectoratul școlar din teritoriu, instituție subordonată Ministerului Educației, dar care trebuie să colaboreze cu administrația locală pentru buna desfășurare a învățământului în unitățile din județ/sector.
De aici, o continuă pasare a responsabilității, ce se repetă aparent la nesfârșit, indiferent de partidul aflat la guvernare și de cel ce dă șefii administrației locale.
În discursurile lor neoficiale, românii numesc o asemenea formă de organizare “struțocămilă”.
Ministerul Educației nu a mai acordat bani pentru materiale ajutătoare pentru actul educațional (planșe, table pentru scris etc.) de foarte mulți ani.
În mandatul lui Remus Pricopie, în 2014, Ministerul Educației le-a acordat cadrelor didactice bani pentru achiziționarea de materiale în vederea predării și dezvoltării personale.
A mai existat un atfel de demers pe la începutul anilor 2000, dar atât, cazuri izolate.
În prezent, profesorii și elevii cer tablete pentru învățământul online.
În așteptarea dispozitivelor promise de Guvernul Orban, mulți s-au săturat și au depus eforturi extraordinare pentru a putea continua școala.
Cei care nu au putut, vorba autorului “România Educată”: “ghinion”.
