Folosim cookie-uri pentru a personaliza conținutul și anunțurile, pentru a oferi funcții de rețele sociale și pentru a analiza traficul. De asemenea, le oferim partenerilor de rețele sociale, de publicitate și de analize informații cu privire la modul în care folosiți site-ul nostru. Aceștia le pot combina cu alte informații oferite de dvs. sau culese în urma folosirii serviciilor lor. În cazul în care alegeți să continuați să utilizați website-ul nostru, sunteți de acord cu utilizarea modulelor noastre cookie.

Vechiul nou an școlar

Laurențiu Mușoiu Actualizat: 03.09.2019 - 10:30
Laurențiu Mușoiu

Începe noul an școlar… În afară de modificarea datei la care elevii au fost nevoiți să se prezinte la școală, nimic nu a fost schimbat. Cel puțin, nu în bine.

Share

Emoționante și memorabile rămân, ca în fiecare an, lacrimile mamelor care își văd copiii trecând pe sub culoarul de flori ridicat în fața școlarilor debutanți de către elevii mai mari, tremuratul micuților care fac pentru prima dată cunoștință cu banca din clasă și bucuria sinceră a copiilor care au ajuns să poarte titulatura de școlar. Fericirea din privirea acestor copii, ce pășesc pragul recent-născutei clase pregătitoare, este inegalabilă. De aici, filmul frumos al sistemului educațional românesc se taie. Apare realitatea crudă. Și, de la nivelul de îngeraș în călătoria cunoașterii, copilul devine un elev-victimă a unui sistem dictat de interese și incompetență. Nu vreau să descurajez părinții sau elevii prin astfel de afirmații, dar trebuie scoase la lumină „bubele“ acestui sistem defectuos. Salvarea rămân doar profesorii care reușesc numai prin devotamentul lor să salveze generații de copii. Despre recompensă nu poate fi vorba. Ca dascăl, în România, îți rămâne doar satisfacția că ai format un copil. Și totuși, această satisfacție nu este, în niciun caz, neglijabilă. De fapt, această satisfacție îi convinge pe foarte mulți profesori să meargă mai departe. Cei care conduc sau au condus de peste 30 de ani acest sistem, fără o certitudine măcar a viitorului apropiat, sunt conștienți de amețeala și, mai ales, corupția pe care le-au introdus în învățământul românesc.

Am întâlnit un exemplu elocvent pentru situația din România. Este vorba despre o familie, oameni care nu au putut avea un copil, dar au crescut cu succes unul adoptat. Aceasta după ce s-au luptat cu toate obstacolele scoase în cale de legislația statului român. Doamna a lucrat ca învățătoare timp de ani buni și a decis să părăsească sistemul după ce nu a mai putut suporta presiunile primarului din localitate, care îi promitea că nu va mai prinde ore cât timp el se află la conducere. Asta pentru că femeia, aflată în comisia secției de votare – lucru pe care îl fac multe cadre didactice, pentru un ban în plus – i-a cerut primarului să nu intre de mai multe ori în cabină. Femeia a părăsit sistemul și a intrat, alături de soțul ei, într-un proiect pe fonduri europene, desfășurat de statul german, în mai multe țări, de educare a copiilor cu deficiențe. Cadrele didactice îndepărtate de statul român sunt apreciate și mult mai bine plătite de nemți.

În mod sigur această situație nu este una izolată. În cele mai multe localități din țara noastră, primarii intră „cu bocancii“ în școli. Iar rezultatele, din nefericire, se observă de la mare distanță.

Un alt foarte bun exemplu pentru modul în care statul român înțelege să respecte cadrele didactice este plata pentru profesorii corectori de la examenul de Bacalaureat. Nici până la această dată profesorii nevoiți să facă naveta pentru a ajunge în localitățile unde au fost desemnați să corecteze lucrările nu și-au primit decontul. Și mai important este că Ministerul Educației Naționale nu știe mai nimic despre acest lucru. Pentru cei aflați la conducerea Învățământului nu este ceva special că profesorii își primesc banii cu întârziere. S-a mai întâmplat și se va mai întâmpla. Dar cei aflați în posturi confortabile în Ministerul Educației nu s-au confruntat niciodată cu probleme legate de trezorerie sau de primari care se fac că uită să livreze drepturile bănești.

Mulți dintre cei care ar trebui să asigure bunul mers al noului an școlar sunt sau vin din concediu și nu pot fi deranjați. Ce dacă mulți elevi nu vor avea manuale, rechizite sau alte materiale didactice?! Este o situație cu care trebuiau să se obișnuiască până acum. În fond, nu a murit nimeni că nu a avut manual sau caiet. Se pare că, în România, prostia nu ucide. Din contră, prosperă, este încurajată și cei care judecă mai puțin par mai fericiți.

Până acum, nu am văzut un ministru al Educației sau un premier care să fie deranjat de lipsa de implicare a celor aflați în subordine. Evident, situația este acceptată și chiar mult dorită de clasa politică.

Avem din ce în ce mai mulți tineri, exemple pozitive, cu rezultate bune sau foarte bune la școală sau la competițiile internaționale, care merg să-și continue studiile în străinătate. Sistemul de învățământ din România poate fi performant, fapt ce a fost dovedit. Dar performanța este forțată să părăsească sistemul. Profesorii buni pleacă, la fel și elevii, iar celor care rămân li se creează mediul propice pentru a nu se putea dezvolta, doar în cazul unor eforturi poate supraomenești.

Să nu uităm că am avut o elevă care a fost eliminată de la examenul de Bacalaureat pentru că avea telefonul asupra ei, iar instanța de judecată a decis că a fost vorba de o decizie abuzivă. În primul rând, era vorba despre o probă orală, cu subiecte la prima vedere, ce trebuie interpretate. Candidata nu avea cum să primească informații prin telefon de la cineva care să aibă acces la o sursă de informare. Pentru că nu vorbim despre definiții din manuale sau formule de calcul. A fost o reacție aberantă, la care s-a ajuns din cauza lipsei de habar a celor care au creat regulamentul de desfășurare a examenului de Bacalaureat. Lipsă de habar sau de interes... Și așa s-a ajuns ca la examenele naționale, atât la corectură, cât și la asistență, să nu mai fie aduși cei mai buni profesori, ci aceia care acceptă această situație aberantă sau care sunt selectați pe relații. De oriunde, de la toate examenele, competițiile sau alte activități din Învățământ, trebuie eliminată performanța și promovată mediocritatea sau chiar mai rău.

Dar dintre toate aceste probleme, s-a discutat cel mai mult despre data la care să înceapă noul an școlar. Aceasta a fost marea miză. De fapt, a fost un subiect de pe urma căruia unii politicieni au încercat să mai câștige puțină imagine. Fostul ministru al Educației și lider de sindicat, Liviu Marian Pop, a pregătit o lege care să impună debutul anului școlar pe 15 septembrie, dar, chiar și așa, efectele nu pot fi retroactive. Data la care începe noul an școlar este stabilită prin ordin al ministrului Educației. Într-adevăr, dacă va fi promovată o lege care să stabilească o dată fixă, orice ordin, de acum înainte, va trebui să țină cont de ea. Dar pentru anul școlar 2019-2020 situația este clară. Iar după debutul anului școlar, nu cred că va mai exista miză și se va da uitării proiectul de lege. Vor reapărea scandalurile anuale din Educație: transportul elevilor și cel al cadrelor didactice, salarii, manuale, examene, subiecte eronate la concursurile și examenele școlare, abuzurile unor profesori sau inspectori etc. Le vedem an de an și se pare că e musai să nu ne săturăm de ele.

Citește totul despre:

#lazi

Comentarii

loading...