Legea Educației Naționale 1/2011 a venit cu o prevedere ce a dat peste cap planurile multor “regi” ai universităților, mai mult sau mai puțin: numărul de mandate de rector al unei persoane este de maxim două.
Mulți politicieni au reușit să se eschiveze de această prevedere, prin diverse artificii, fie pentru că un mandat le-a fost întrerupt de un mandat de ministru, fie prin alte portițe legislative ce au permis, mai mult sau mai puțin legal “fentarea” Legii Educației Naționale.
Tocmai din acest motiv, politicienii insistă pentru eliminarea prevederii “stresante” din Legea 1/2011 și nu ratează niciun prilej.
Ultima tentativă de strecurare a unui amendament care să elimine limitarea numărului de rectori a fost introdusă într-un proiect de aprobare a unei Ordonanțe de Urgență a Guvernului ce nu avea nicio legătură cu această problemă.
Amendamentul a fost introdus de senatori, după ce Camera Deputaților analizase proiectul, fără acest amendament.
Cum era și firesc, președintele Klaus Iohannis a contestat această lege la Curtea Constituțională.
De această dată nu mai poate fi acuzat Iohannis de jocuri politice, cu toate că ni se sugerează că PSD este vinovat pentru acest amendament.
Trebuie menționat că sunt și membri PNL care sunt extrem de deranjați de limitarea numărului de rectori.
În prezent, mai mulți rectori se află, practic, la al treilea mandat în fruntea unor universități de stat, după ce au invocat suspendări din funcție (întreruperi de mandat), iar legislația le-a permis această portiță.
Este cert că miza mandatului de rector nu este una de neglijat, rămânând de văzut cât va avea de pierdut din punct de vedere al susținerii politice președintele Iohannis și actualul Guvern, după contestarea acestei reglementări dorite, deși poate nu public, de mulți liberali.
