În forma analizată de CCR, alineatul 7 al articolului 7 din Legea 303/2004 prevedea că „informaţiile care privesc statutul judecătorilor şi procurorilor, organizarea judiciară, organizarea şi funcţionarea Consiliului Superior al Magistraturii, cooperarea instituţională între instanţe şi parchete, pe de o parte, şi orice altă autoritate publică, pe de altă parte, precum şi actele emise sau încheiate de către sau între autorităţile publice care privesc sau afectează desfăşurarea procedurilor judiciare, prin derogare de la prevederile art. 12 din Legea 544/2001, constituie informaţii de interes public, la care accesul liber este garantat”.
La propunerea senatoarei PNL Iulia Scântei, deputaţii din Comisia specială au modificat acest alineat.
În forma adoptată în unanimitate de Comisia specială , alineatul 7 al articolului 7 din Legea 303/2004 prevede că “Informaţiile care privesc statutul judecătorilor şi procurorilor, organizarea judiciară, organizarea şi funcţionarea Consiliului Superior al Magistraturii, cooperarea instituţională între instanţe şi parchete, pe de o parte, şi orice altă autoritate publică, pe de altă parte, constitutie informaţie de interes public la care accesul este liber garantat în măsura în care nu contravin prevederilor din alte legi speciale.”
Senatoarea PNL Iulia Scântei a susţinut că CCR prevede “expres” că aleşii nu pot modifica “prin Legea 303 textele din legea informatiilor clasificate şi exceptiile din legea privind accesul la informatii publice”, afirmând că trebuie făcută o trimitere la legile speciale.
Fostul ministru al Justiţiei a susţinut necesitatea modificării alineatului 7 al articolului 7 din Legea 303/2004, facând trimitere la paragrafele 124 – 133 din Decizia CCR.
Decizia CCR a fost invocată şi de USR şi acceptată fără ezitare de preşedintele Comisiei speciale, Florin Iordache.
Potrivit paragrafelor din Decizia CCR la care a făcut trimitere deputatul PNL Cătălin Predoiu, art.7 alin.(7), în forma adoptată iniţial în comisia specială, “fragiliza regimul de protecție acordat atât informațiilor/datelor clasificate/private, cât și unor categorii de persoane, drept care încalcă prevederile constituționale ale art.1 alin.(3) privind statul de drept, art.26 alin.(1) referitor la obligația autorităților publice de a respecta și ocroti viața intimă, familială și privată și art.49 cu referire la protecția minorilor”.
“Cu privire la criticile de neconstituționalitate raportate la prevederile art.I pct.9 [cu referire la art.7 alin.(7)] din lege,(…) Curtea reține că, potrivit art.2 lit.b) din Legea nr.544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, prin informație de interes public se înțelege orice informație care privește activitățile sau rezultă din activitățile unei autorități publice sau instituții publice, indiferent de suportul ori de forma sau de modul de exprimare a informației. Totuși, calificarea tale quale drept informații de interes public a informațiilor care privesc procedurile judiciare, cu excepția celor pentru care Codul de procedură penală prevede caracterul nepublic, încalcă art.1 alin.(3) privind statul de drept, art. 26 alin.(1) din Constituție referitor la obligația autorităților publice de a respecta și ocroti viața intimă, familială și privată și art.49 privind protecția tinerilor cu referire specială la regimul minorilor”, potrivit Deciziei Curţii Constituţionale.
CCR a atras atenţia că soluția legislativă preconizată, initial, de aleşi realizeaza o modificare implicită a dispozițiilor art.538 din Codul de procedură civilă, în sensul că datele rezultate din dezbaterile care nu s-au desfășurat în ședință publică devin informații de interes public.
“Or, ședințele sunt nepublice în cazurile în care dezbaterea fondului în ședință publică ar aduce atingere moralității, ordinii publice, intereselor minorilor, vieții private a părților ori intereselor justiției [art.213 alin.(2) din Codul de procedură civilă], cu alte cuvinte, atunci când informațiile ce se obțin/pot fi obținute nu prezintă interes public , potrivit Deciziei CCR.
Curtea precizează că accesul reprezentanților mass-media la dosarele și la evidențele instanței este permis, în conformitate cu dispozițiile Legii nr.544/2001, cu modificările și completările ulterioare, și ale Legii nr.677/2001 pentru protecția persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date.
CCR reține că reglementările procedural civile trebuie să asigure “un permanent echilibru între interesul public, pe de o parte, și interesul individual, pe de altă parte”.
“Accesul la dosarele instanțelor judecătorești, precum și la informațiile cuprinse în acestea trebuie să păstreze un just echilibru între nevoia publicului de informare și protecția pe care statul o datorează fiecărei persoane în parte sub aspectul vieții sale intime, familiale și private. În mod inevitabil, a acorda prevalență, precum în cazul de față, interesului public pune în discuție reducerea nivelului de protecție asigurat de art.26 sau art.49 din Constituție. Or, în condițiile unui evoluții democratice firești, o asemenea intruziune în dreptul persoanei la viață intimă, familială sau privată nu poate fi acceptată”, se arată în Decizia CCR.
Totodată, art.4 din Legea nr.182/2002 privind protecția informațiilor clasificate, prevede principalele obiective ale protecției informațiilor clasificate: protejarea acestora împotriva acțiunilor de spionaj, compromitere sau acces neautorizat, alterării sau modificării conținutului acestora, precum și împotriva sabotajelor ori distrugerilor neautorizate şi realizarea securității sistemelor informatice și de transmitere a informațiilor clasificate, atrag atenţia judecătorii CCR.
“De aceea, accesul la informațiile clasificate este permis numai în cazurile, în condițiile și prin respectarea procedurilor prevăzute de lege [art.2 alin.(2)]. Curtea reține că toate acestea sunt aplicabile și în cadrul procedurilor judiciare, astfel încât nu se poate da un nou contur juridic acestor categorii de informații în ipoteza în care ele sunt folosite, în orice mod, în cauzele aflate pe rolul instanțelor judecătorești. Astfel, nici în această situație, ele nu își pot pierde regimul de protecție consacrat prin lege, tocmai pentru că păstrarea confidențialității lor este vitală colectivității, indiferent de subiectul de drept autorizat care a luat cunoștință despre aceste informații. În aceste condiții, devoalarea lor produce prejudicii iremediabile interesului public, afectând buna funcționare a statului de drept”, susţin judecătorii CCR.
Curtea constată că informațiile care sunt exceptate de la accesul cetățenilor, potrivit art.12 alin.(1) din Legea nr.544/2001, nu sunt de interes public, “fiind informații care protejează anumite categorii de persoane [minori], țin de viața intimă, familială, privată a persoanei sau chiar de securitatea/siguranța publică [informațiile clasificate incidente în desfășurarea procedurilor judiciare]”, potrivit Deciziei CCR.
