Folosim cookie-uri pentru a personaliza conținutul și anunțurile, pentru a oferi funcții de rețele sociale și pentru a analiza traficul. De asemenea, le oferim partenerilor de rețele sociale, de publicitate și de analize informații cu privire la modul în care folosiți site-ul nostru. Aceștia le pot combina cu alte informații oferite de dvs. sau culese în urma folosirii serviciilor lor. În cazul în care alegeți să continuați să utilizați website-ul nostru, sunteți de acord cu utilizarea modulelor noastre cookie.

Decapitalizarea umană

Decapitalizarea umană

Decapitalizarea umană

Aurelia Dinu 0 comentarii

Scriam cu ceva vreme în urmă despre faptul că România este cel de-al doilea exportator de capital uman...după Siria. Care e în război civil. Și de faptul că ni se golește țara de oameni, în fix aceeași proporție de buni-răi. Adică ne pleacă atât zidari, strungari și măcelari cât și medici, ingineri, matematicieni, IT-ști. Din păcate, politicienii și funcționarii publici nu fac parte din eșantionul escapist. Motiv pentru care tind să cred că politichia este - cel mai probabil -  singura activitate curent profitabilă.

 

Și dacă tot nu ducem lipsă de politicieni și funcționari publici, iată și o ciozvârtă de meditat pentru dumnealor.

 

Azi am participat la o conferință pe tema competitivității. Între noi fie vorba, ador cuvintele lungi care sunt din ce în ce mai pe neînțelesul tuturor. A căror noimă este precis definită în mintea a extrem de puțini indivizi, care, cu această ocazie, tind să devină o enclavă de vorbitori legitimi ai românei și posesori prizăriți ai sensurilor aferente.

 

Atât reprezentanții think-tank-urilor locale, cât și ai mediului de afaceri, cât și ai camerelor de comerț și asociațiilor patronale, au vorbit la unison despre modul dramatic în care a scăzut – sau decăzut, mai bine spus -  România în orice fel de clasament imaginabil pe teme de competitivitate. Acces la educație, investiție în cultură, sănătate, infrastructură, capital uman de înaltă specializare, capacitatea de a chema și reține investitori, rata de utilizare a fondurilor europene, simplificare legislativă. Plus o creștere economică fabuloasă bazată însă pe consum, importuri și rate la bancă. Lista continuă, și poate fi găsită pe site-ul Guvernului României, pe post de plan național de creștere a competitivității 2015-2020,  din care doar 9 din 27 de poziții (a se citi priorități) sunt întrucâtva realizate. Restul, evident, aproximativ neatinse.

 

Și ca să fie treaba clară, Raportul Global al Competitivității plasează România – una dintre cele 137 de țări analizate – în topul jenant la câteva categorii importante:

locul 133 - achiziția de către guvern a noilor tehnologii

locul 132 – capacitatea de a reține resursele umane talentate în țară

locul 131 – capacitatea de a atrage resurse umane talentate în țară

locul 126 – disonibilitatea capitalurilor de risc

locul 110 – capacitatea companiilor private de a investi în cercetare, dezvoltare și inovare.

 

Toate acestea la pachet cu cifrele deja cunoscute ale migrației forței de muncă, cu rata analfabetismului funcțional de peste 40%, cu instabilitatea și imprevizibilul legislativ, cu incapacitatea guvernului de a da seamă de ceea ce face. Și cu un dezinteres manifest al funcționarului public față de tot ceea ce îi incumbă profesional – administrație, justiție, educație, sănătate, birocrație, infrastructură, mediul de afaceri.

 

Decapitalizarea umană este un fenomen în plină creștere, al cărui leac nu doar că nu a fost găsit, dar nici măcar nu a inceput să fie căutat. Copiii noștri, în cazul în care nu vor fi evadat din fosta Românie -  actuala hartă goală de sens, se vor uita neputincioși la pensionarii de noi, faliți și degringolați.

Comentarii

loading...