Plenul CCR a luat în dezbatere excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 102 alin. (3) din Codul de procedură penală, text de lege care prevede că “nulitatea actului prin care s-a dispus sau autorizat administrarea unei probe ori prin care aceasta a fost administrată determină excluderea probei”.
Potrivit unui comunicat a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate, constatându-se că aceste prevederi sunt constituţionale în măsura în care prin sintagma “excluderea probei” se înţelege şi eliminarea mijloacelor de probă din dosarul cauzei.
“Curtea a reţinut că accesul permanent al judecătorului învestit cu soluţionarea cauzei penale la mijloacele materiale de probă declarate nule (nulitate absolută sau relativă) nu poate avea ca efect decât o readucere în atenţia judecătorului, respectiv o reîmprospătare a memoriei acestuia cu informaţii care pot fi de natură a-i spori convingerile referitoare la vinovăţia/nevinovăţia inculpatului, dar pe care nu le poate folosi, în mod legal, în soluţionarea cauzei. Aşa fiind, excluderea juridică a probelor obţinute în mod nelegal şi declarate nule în procesul penal, în lipsa înlăturării acestora din dosarele penale, este insuficientă pentru o garantare efectivă a prezumţiei de nevinovăţie a inculpatului şi a dreptului la un proces echitabil al acestuia”, se precizează în comunicat.
Conform aceleiaşi surse, Curtea a constatat în acest caz încălcarea art. 21 alin. (3) şi a art. 23 alin. (11) din Constituţie.
Decizia CCR este definitivă şi general obligatorie, urmând să fie comunicată Parlamentului, Guvernului şi instanţei care a formulat sesizarea, respectiv Tribunalului Dolj – Secţia penală.
