8.4 C
București
luni, 18 martie 2024
AcasăSportA doua idee

A doua idee

Mai ales intr-o tara ca Romania, tinuta din scurt de nevoi materiale, ideile stabilesc istoria. Ele au grija de bunul mers al subjugarii in masa. Tot ele forteaza evadarea spre schimbari ce distrug deprinderi vechi, pe nepusa masa, asa cum anulezi, nu se stie de ce, rezervarea pentru avionul ce se va prabusi a doua zi. Chiar daca ne vine greu sa acceptam o asemenea proba de repetentie, Romania se afla abia in pragul celui de-al doilea mare ciclu de idei politice. Cu alte cuvinte, ne-a venit sa gandim public doar de doua ori in 15 ani.
Prima si singura idee politica pe care am avut-o deasupra capului pana in 2004 a fost formula Brucan. Decretul ideologic al lui Silviu Brucan avea toate datele pentru a declansa o epoca statica si pentru a plasa in sclavaj judecata sociala a romanilor. De ce? Pentru ca ideea venea de la un pompier convins al comunismului, doctrina salvata mereu din propriile incendii. Decretul lui Brucan a reactivat o forma de viata depasita si o istorie care ne mai otravise o data. Silviu Brucan, asezat profetic peste sfarsitul anilor '80, a prelungit revizionismul comunist si nu s-a sfiit sa dicteze o limita cruda: faimosii 20 de ani. Asa s-a nascut ideea ce a dat vremurilor noastre aerul insuportabil al unui fals pus la cale de activisti si platit de ceilalti. Asa s-a deschis cel de-al doilea regim fondat de violenta primordiala a anului 1944. Nu 1989, ci 1944. Caci ideea lui Brucan se baza pe prelungirea raportului de forte fixat in primul an al inrobirii. Chiar in absenta oficiala a autorului, retras in bufoneria comentariului politic, ideea si-a gasit actorul istoric (Iliescu), a fixat un regim (Iliescu), a atins apogeul (Iliescu) si s-a indoit apoi sub povara propriilor consecinte: coruptia de stat si aroganta spilcuita a lui Nastase. Intre timp aparuse a doua idee politica romaneasca: formula Stoica.
Spre deosebire de Brucan, Valeriu Stoica e dinamic. El are obsesia schimbarii, nu superstitia regimurilor in repaus. Valeriu Stoica e primul producator de idei politice moderne in Romania ultimilor 15 ani. Lui ii apartine ideea, la vremea ei antigravitationala, dupa care a fost organizata evadarea liberala din formula epuizata a Conventiei Democrate. Tot in imaginatia sa politica a rasarit ideea apropierii liberalilor si pedistilor, atunci cand aceste doua forte erau singurele produse politice necontaminate ale tarii. Tot Stoica a sesizat, de curand, incotro duce marele curent al ideilor politice europene. Votul antielitar al francezilor a pedepsit utopismul birocratic al socialistilor europeni si Stoica a inteles corect ca in Europa a venit vremea politicii populare. Propunand fuziunea PNL-PD, el pregateste exact acea forta populara romaneasca apta de dialog cu noua majoritate europeana. Aceeasi miscare ar cupla PNL la locomotiva prezidentiala. Suflul exceptional al presedintelui Basescu va domina o vreme politica romaneasca. Decuplat de aceasta forta, PNL va fi din ce in ce mai mult un partid care guverneaza, dar nu conteaza. Planul Stoica nu e insa o problema strict liberala. Aparitia unei forte politice masive de centru dreapta ar pune capat vechiului si arhaicului sistem politic, fondat sub supravegherea formulei Brucan. PNL si PD ar pasi in spatiul politicii noi exact in momentul in care PSD si PRM sunt parasite de simpatia publica si nu au resursele pentru a iesi din sistemul pe care l-au impus dupa 1989. Planul Stoica reflecta cresterea de viteza in interiorul societatii romanesti. PSD a dominat mizand pe conservarea lipsei de schimbare in societate. Adrian Nastase a fost sincer vorbind de cele doua Romanii, clasele fixe folosite intr-o mecanica primitiva de PSD. Ce se vede acum o data cu aparitia in prim-plan a unor politicieni extrem de mobili ca Stoica si Basescu e dizolvarea acestei scheme rudimentare. Nici macar sigla sacra a PNL nu va supravietui acestei mutatii. Ea e un bun istoric si o dovada de continuitate, dar e probabil momentul sa intelegem ca dupa 15 ani de rezistenta insemnele sacre ale traditiei interbelice nu mai au ecou. Noile generatii de alegatori sunt probabil mult mai interesate de aparitia unui univers simbolic propriu, in care s-ar putea recunoaste mult mai usor.
Fie ca va fi acceptat, fie ca va fi respins, planul Stoica aduce o schimbare enorma in campul ideilor politice. Deplasarea de la Brucan la Stoica nu e o simpla schimbare de idoli si eminente cenusii. Dupa aproape 60 de ani de dogmatism provincial sistemul valorilor politice romanesti revine la inteligenta. Noua norma de viata politica e miscarea. Lunga epoca statica ia sfarsit. Ideile lui Stoica nu vor provoca o revolutie, ci o evolutie. Aici e noutatea. Politica si istoria romaneasca s-au complacut mereu in numaratoarea de revolutii. Era o pasiune bolnava ce fabrica mari spectacole ale miscarii pentru a masca o incremenire teribila. Sa nu uitam: Brucan nu a provocat o revolutie, ci a folosit varsarea de sange care o insoteste de obicei!

Cele mai citite
Ultima oră
Pe aceeași temă