Revolutia anticomunista inceputa in Decembrie 1989 va fi incheiata doar dupa ce dezideratele APELULUI PENTRU ROMANIA vor fi implinite. Inspirat de idealurile Revolutiei, ale Proclamatiei de la Timisoara, ale Manifestatiei din Piata Universitatii din aprilie-mai 1990, Apelul pentru Romania este, poate, cel mai important demers programatic al societatii noastre civile de-atunci incoace.
Apelul ar putea reprezenta sansa reconcilierii nationale si a recastigarii demnitatii pierdute. Definirea prezentului Romaniei inseamna, in buna parte, definirea trecutului ei.
Timp de 15 ani Romania a trait o stare de inertie, de persistenta a sechelelor raului comunist, intr-o tranzitie care pare inca a fi un trecut-prezent continuu fara sfarsit. Romania se va impaca pe deplin cu ea insasi doar atunci cand adevarurile istoriei noastre recente vor fi cunoscute.
Romania trebuie sa-si regaseasca forta de a-si condamna exemplar, definitiv si irevocabil propriul trecut politic – cel incarcat cu tot ce-a fost mai rau, un trecut de care Romania trebuie sa se desparta cu responsabilitate. Procesul Comunismului apare astfel ca o urgenta nationala, spre binele nostru “intern” si “extern”. Dezideratele Apelului pentru Romania, daca le rezumam in doar doua cuvinte, sunt DREPTATE si ADEVAR. Fiind semnat de cele mai importante organizatii nonguvernamentale din Romania, Apelul este adresat intregii societati romanesti, in primul rand celor mai inalte autoritati de stat, inclusiv celor care reprezinta idealurile Aliantei Dreptate si Adevar. Majoritatea romanilor au convingerea, partial confirmata, ca implinirea acestor idealuri este nu numai obligatorie, ci si posibila. Avand in vedere reforma morala atat de necesara societatii noastre, suntem convinsi ca Apelul pentru Romania va fi sprijinit si de reprezentantii Bisericii. Nu in ultimul rand, solidarizarea in jurul acestui Apel reprezinta o mare sansa a clasei politice, acum, cu un an si jumatate inaintea integrarii Romaniei in Uniunea Europeana. Sunt sigur ca impreuna vom reusi.
