Într-o perioadă în care situaţia din regiune pare mai complicată ca oricând în ultimii ani, Traian Băsescu a făcut o vizită de două zile în Israel şi Teritoriile palestiniene, ocazie cu care s-a întâlnit cu preşedinţii celor două părţi, Shimon Peres, respectiv Mahmoud Abbas. România sprijină fără rezerve planul de pace al secretarului de stat american, John Kerry, în Orientul Mijlociu, a fost declaraţia făcută de Traian Băsescu de ambele părţi ale zidului de beton ce desparte acum Israelul de Teritoriile palestiniene. Preşedintele României a precizat însă că pacea în regiune nu poate veni fără ca cele două părţi să lase la o parte istoria şi să fie dispuse la concesii.
În realitate, în acest moment, poziţiile israelienilor şi palestinienilor sunt departe de compromis. În timp ce palestinienii cer retragerea în interiorul graniţelor din 1967, control total asupra propriului teritoriu şi, foarte important, cedarea Ierusalimului de est care să fie capitala viitorului stat independent, autorităţile israeliene vor să-şi menţină în continuare prezenţa militară în Valea Iordanului şi nu au nici o intenţia de a ceda vreo parte din Ierusalim.
Dincolo de declaraţiile politicienilor, viaţa în regiune este departe de a fi una uşoară. În acest moment, economia palestiniană este dependentă în proporţie de 80% de cea israeliană, inclusiv în ceea ce priveşte aprovizionarea cu apă şi electriciate. După cum arată lucrurile în Ramallah, capitala provizorie a Teritoriilor palestiniene, “până la preluarea Ierusalimului”, după cum spun răspicat palestinienii, locuitorii acestui oraş au multe probleme. Gunoaiele aflate pe străzi arată că serviciile de salubrizare nu funcţionează, iar patrulele militare ce pot fi întâlnite la tot pasul dau senzaţia că pacea este încă departe. Economia palestiniană este practic blocată, în ciuda ajutoarelor care au reînceput să fie acordate de Uniunea Europeană şi SUA din 2013.
Comunitatea română din Teritoriile palestine numără, oficial, aproape 200 de persoane, majoritatea find implicate în căsătorii mixte. La întâlnirea cu Traian Băsescu, membrii comunităţii s-au plâns de faptul că din cauza regulilor de securitate ale statului Israel când vor să vină în România trebuie să treacă prin Iordania (şi nu prin Tel Aviv), ceea ce înseamnă formalităţi şi cheltuieli substanţial mai mari.
De cealaltă parte, în Ierusalim, capitala nerecunoscută de comunitatea internaţională a Israelului (inclusiv România îşi menţine ambasada la Tel Aviv, deşi majoritatea instituţiilor administrative au fost mutate aici ) viaţa a devenit foarte scumpă, cu siguranţă din cauza taxelor care se duc pe cheltuielilor militare uriaşe pe care le face statul Israel (peste 30% din bugetul ţării merge la Armată). Pe lângă situaţia incertă din regiune, preţurile mari contribuie mai mult ca sigur la scăderea drastică a numărului de turişti din “Oraşul Sfânt”, fapt care îi nemulţumeşte pe întreprinzătorii şi comercianţii locali. Pe străzile din Oraşul vechi puteau fi întâlniţi puţini străini, având în vedere că Ierusalimul este totuşi un loc de pelerinaj foarte important şi pentru creştini, aici fiind Biserica Sfântului Mormânt, unde se află mormântul lui Isus Hristos.
În ciuda unui nivel de viaţa relativ ridicat, chiar şi pentru localnici este foarte scump să trăiască în Ierusalim, unde preţurile la alimente şi servicii sunt, în multe situaţii, mai mari decât cele din ţările din vestul Europei. Dacă mai punem la socoteală şi faptul că o casă medie în Ierusalim costă în jur de 500.000 de dolari înţelegem de ce mulţi tineri preferă să plece în Occident, decât să rămână în oraşul pentru care au luptat atât de mult părinţii şi bunicii lor.
În Israel (fără Teritoriile palestiniene), potrivit datelor oficiale, trăiesc peste 200.000 de români sau descendenţi ai acestora. Neoficial, numărul acestora ar fi mult mai mare.
