La mai bine de trei ani de la adoptare, in variante diferite, la Camera Deputatilor si la Senat, controversata Lege privind dreptul la rectificare si dreptul la replica fata de materialele publicate in presa a fost scoasa de la naftalina, in vederea medierii. Supranumita “Legea Pascu”, Legea dreptului la replica s-ar fi dorit sa fie un eficient instrument, in mana guvernantilor de atunci, de anihilare a presei independente. Doar protestele societatii civile romanesti si ale Asociatiei Mondiale a Ziaristilor i-au speriat pe pesedisti suficient pentru a da inapoi, de frica sa nu-si afecteze imaginea. Acum insa, legea considerata sperietoarea presei are sanse sa fie adoptata, daca tinem cont ca ieri s-a votat componenta comisiei de mediere.
Prevederi aberante. Initiatorul proiectului legislativ, pe atunci ministru al Apararii, ar fi vrut, pe langa instituirea unui tratament preferential pentru demnitari fata de restul “muritorilor”, si ruinarea presei scrise prin prevederea unor amenzi exorbitante. Daca legea ar fi fost adoptata in forma initiala, demnitarul ar fi primit rectificarea sau replica in primul numar al publicatiei dupa trimiterea cererii, pe cand pentru celelalte categorii era prevazut un termen de trei zile. Care va sa zica, daca un demnitar pesedist ar fi vrut sa pedepseasca un ziar incomod, ar fi fost suficient sa trimita cererea astfel incat publicatia sa nu se poata incadra in termenul stipulat. In cazul “neconformarii” publicatiei, instanta putea obliga institutia de presa atat la acordarea dreptului la rectificare sau la replica, cat si la plata unei amenzi piperate. Si in ceea ce priveste cuantumul amenzii forma initiala a legii prevedea diferente: pentru “lezarea” demnitarilor – pana la 5% din cifra de afaceri a anului precedent, iar pentru “restul” – pana la 3% din cifra de afaceri. Forma adoptata de Camera Deputatilor a mai “indulcit” un pic sanctiunile si a eliminat tratamentul preferential aplicabil demnitarilor. Cuantumul amenzii era stabilit intre 5 si 100 de milioane de lei. La Senat insa, forma adoptata in sedinta din 6 iunie 2002 prevedea aplicarea unei amenzi contraventionale intre 25 si 100 milioane de lei. Totodata, publicarea rectificarii sau a replicii nu asigura scutirea institutiei media de alte procese, intrucat persoana lezata se putea adresa nestingherita instantelor judecatoresti competente.
Proteste vehemente din Romania si din strainatate. “Cosmetizarea” formei initiale s-a produs dupa ce Asociatia Mondiala a Ziaristilor, reprezentand 18.000 de publicatii din o suta de tari, i-a adresat o scrisoare deschisa premierului de atunci, Adrian Nastase. Asociatia isi manifesta ingrijorarea fata de potentialul impact negativ pe care l-ar fi avut asupra presei initiativa legislativa si cerea impiedicarea adoptarii legii, pentru a nu fi ingradit dreptul la libera exprimare. Au existat, in mod firesc, si proteste vehemente din partea Clubului Roman de Presa (CRP) si a organizatiilor apartinand societatii civile. De exemplu, intr-o declaratie din 9 iunie 2002, Alianta Civica cataloga initiativa legislativa ca fiind “antidemocratica” si “de sorginte totalitara”. In urma reactiei societatii civile si a asociatiilor internationale, presedintele si premierul de atunci, Ion Iliescu si Adrian Nastase, au inceput sa se intreaca in a da asigurari presei ca nimeni nu ar vrea sa-i ingradeasca libertatea si ca lucrurile vor reintra in normal. Dupa doua ore de discutii cu reprezentantii CRP, Iliescu a ajuns sa declare ca legea este “inoportuna”, spunand chiar ca va face demersurile necesare pentru retragerea proiectului de lege. Acest lucru nu s-a intamplat, iar acum, in iunie 2005, la mai bine de trei ani, Legea dreptului la replica ameninta din nou presa romaneasca, si asa greu incercata, mai ales in ultimul an, an electoral. Nu ne ramane decat sa speram ca legea nu va fi adoptata in sedinta comuna a celor doua Camere, tinand seama ca, fata de 2002, raportul de forte politice este cu totul altul.
