Interviu cu Cristian Nicolae Stoina, directorul executiv al Directiei Generale a Finantelor Publice Bucuresti
– Modul in care anumite persoane au reusit, intr-un timp relativ scurt, sa dobandeasca averi de-a dreptul impresionante este un subiect pe care clasa politica il ocoleste, desi in randul opiniei publice subiectul are o mare rezonanta. Domnule Stoina, concret, Fiscul, prin atributiile pe care le are, poate verifica modul in care au fost stranse aceste averi?
– La ora aceasta, nu. De la abrogarea, in 1996, a Legii 18 din 1968 privind controlul averilor nu s-a pus nimic in loc. Au existat doua incercari, una la inceputul anului 2004, cand s-a incercat stabilirea unui moment zero pentru declararea averilor, dar, din pacate, demersurile nu au avut succes. A doua incercare i-a apartinut presedintelui ANAF, Sebastian Bodu, si ea se referea la impozitarea averilor care nu puteau sa fie justificate. Conform proiectului de lege promovat de ANAF, urma ca diferenta care nu putea sa fie justificata sa fie impozitata cu cota unica de 16%.
– Ce s-a mai intamplat cu acest proiect?
– Dupa dezbateri furtunoase, mai ales prin intermediul mass-media, unde au aparut pareri pro si contra acestui proiect, dintr-o data peste el s-a asternut tacerea. Eu personal nu mai stiu nimic despre acest proiect. Speranta mea este ca nepromovarea pana in prezent a unei asemenea legi sa nu fie urmarea unor interese de grup. Modul in care fusese gandit proiectul promovat de ANAF avea la baza eliminarea discriminarii, avand in vedere ca pana in momentul de fata singurii obligati sa depuna declaratii de avere sunt demnitarii si functionarii publici.
– In lipsa unei legislatii adecvate, ce fac inspectorii Fiscului?
– In ceea ce priveste veniturile declarate, realitatea lor este verificata de catre inspectorii fiscali pe baza documentelor financiar-contabile si juridice pe care persoanele fizice autorizate le detin. Din pacate, Fiscul nu are suportul legal pentru a intreba o persoana fizica de unde a avut banii pentru a-si ridica o vila, sa-si cumpere o masina si, in general, sa faca anumite cheltuieli foarte mari. Pe partea dobandirii ilicite a unor bunuri sau a unor sume de bani, verificarile pot fi facute, eventual, de catre politie, Parchet sau de Oficiul pentru Combaterea Spalarii Banilor in conditiile in care aceste autoritati au informatii certe referitoare la sursele respectivelor venituri. Rolul actual al Fiscului este de a impozita orice venit dobandit pe teritoriul Romaniei, urmand ca organele de cercetare sa stabileasca daca averile au fost dobandite pe cale licita sau ilicita. Fiscul nu se poate substitui organelor de cercetare si nici instantelor.
– Sa speram ca integrarea in UE va schimba situatia?
– In tarile dezvoltate exista deja o lunga traditie in ceea ce priveste declararea si controlul averilor. Din nefericire, Fiscul romanesc nu are nici puterea si nici instrumentele Fiscului american sau german, ca sa dau numai doua exemple. Din punctul meu, chiar si legea evaziunii fiscale de la noi are prevederi mult prea blande referitoare la persoanele care savarsesc infractiuni de evaziune fiscala. Acestia pot sa scape in conditiile in care sunt prinsi prin plata sumelor pe care le datoreaza la buget plus o amenda penala. Daca nu sunt descoperiti, atunci hotul neprins este negustor cinstit. Traiesc totusi cu ideea ca, o data cu integrarea in UE, vom fi obligati sa luam absolut toate masurile din punct de vedere legislativ si de aplicare a legii, astfel incat fiecare ban castigat de cineva pe teritoriul Romaniei sa fie impozitat.
