Fostul prim secretar PCR spune că îl surprinde însă faptul că, “liberi fiind, oamenii nu mai cred că trebuie să lupte pentru libertatea lor” şi din acest motiv “au ajuns să dea lecţii de democraţie oameni care, în timpul ceauşismului, au tăcut mâlc, asta când nu puneau umărul la costruirea cultului personalităţii lui Ceauşescu”. Într-un mesaj postat vineri seară pe blogul său, Ion Iliescu vorbeşte despre dosarele Revoluţiei şi Mineriadei, spunând că finalitatea lor nu mai are nicio legătură cu aflarea adevărului despre acele evenimente. De asemenea, fostul preşedinte susţine că el şi-a făcut partea sa de datorie, indiferent de ceea ce cred cei care caută ţapi ispăşitori pentru eşecurile lor. şi că stă “cu capul sus la judecata istoriei”.
Fostul preşedinte spune că a decis să iasă din tăcerea pe care şi-a impus-o în legătură cu acţiunile justiţiei în cazul dosarelor ”Revoluţiei” şi ”Mineriadei”, din obligaţia de a lămuri câteva lucruri.
“Prima observaţie se referă la finalitatea acestor dosare, finalitate care nu mai are nicio legătură cu aflarea adevărului despre acele evenimente. Cum poate afirma cineva că acesta este scopul acestui spectacol ”justiţiar”, când, în cazul evenimentelor din 13-15 iunie 1990 nu a fost judecat, de fapt, nici măcar cercetat, vreunul dintre cei care au organizat acţiunile violente din ziua de 13 iunie, au atacat sediul Poliţiei Capitalei, sediul SRI, al Ministerului de Interne, care au răspândit zvonuri ce au incitat la violenţe, au atacat şi incendiat sediul Televiziunii publice şi au rănit oamenii care apărau studiourile tv de furia dezlănţuită a unor indivizi, la fel de fără chip şi identitate ca şi teroriştii care au atacat fostul sediu al CC al PCR chiar în momentul în care se redacta Comunicatul către ţară a CFSN?
Pentru cei mai mulţi dintre cei care acuză acum în spaţiul public, evenimentele de la 15 martie 1990 de la Târgu Mureş, nu mai există, pentru că, nu-i aşa, contrazic tezele lor despre natura şi consecinţele lor, şi nu mai servesc ”cauzei”. La fel, nici evenimentele din 13 iunie 1990 nu mai există, iar minerii au venit la Bucureşti fără motiv, doar pentru a reprima o manifestaţie, cea din Piaţa Universităţii, pe care organizatorii ei o încetaseră a doua zi după alegerile din 20 mai 1990. Se construieşte o altă realitate, pentru a justifica astfel de dosare”, afirmă Ion Iliescu, citat de news.ro.
El spune că timp de 28 de ani aceste dosare au făcut obiectul atenţiei procurorilor şi al unor comisii speciale ale Parlamentului, iar de fiecare dată soluţiile pronunţate au nemulţumit pe cineva, “de vreme ce se redeschid mereu, coincidenţă probabil, atunci când apar crize de natură politică, în special, care necesită schimbarea agendei publice”.
“Acum ni se spune că istoria trebuie scrisă de procurori şi judecători. De ce? Ca să aflăm că o Revoluţie durează exact cât îi trebuie unui dictator să decoleze de pe acoperişul sediului puterii? După care, în secunda următoare, democraţia se instalează, instituţiile ei înfloresc şi schimbarea s-a terminat? Această abordare este pe cât de politizată, pe atât de periculoasă. Nu poţi fundamenta un dosar de cercetare penală pe viziunile unora sau altora despre evenimente despre care oricum nu puteau avea o imagine corectă. În acele zile de decembrie 1989 nimeni n-a avut o imagine integrală a evenimentelor.
Nimeni nu poate să spună că ştie tot ce s-a întâmplat, şi că tot ce ştim noi, ceilalţi, este fals, că varianta lui are drept de adevăr absolut, iar Justiţia trebuie să consfinţească această variantă. Ei bine, asta se doreşte cu aceste două dosare! Nu dovezile trebuie să ducă spre un verdict, verdictul a fost dat în afara cadrului legal, iar justiţia trebuie doar să înlăture acele dovezi care ar contrazice verdictul. Nu cred că-şi închipuie cineva că vechiul sistem abandona, fără să reziste, puterea, în decembrie 1989, oricât de erodat şi de slăbit ar fi fost. Avea de partea sa aparatul de represiune, chiar dacă unii, mai rapizi în decizii, începuseră să fugă de pe corabie. Cu unii dintre ei vom avea surpriza să ne întâlnim în organizarea evenimentelor din 13 iunie 1990. Asta dacă justiţia ar vrea să cerceteze acele evenimente în mod corect – evenimente care au reprezentat răzbunarea lor pentru că au fost alungaţi de la putere în decembrie 1989″, susţine fostul şef al statului.
El spune că nu îl surprinde decizia preşedintelui Iohannis, cu toate că nu vede cadrul legal al acesteia: “În ceea ce mă priveşte decizia preşedintelui Iohannis nu mă surprinde, cu toate că nu văd care este cadrul legal în care se înscrie. Mă surprinde însă faptul că, liberi fiind, oamenii nu mai cred că trebuie să lupte pentru libertatea lor. De asta au ajuns să ne dea lecţii de democraţie oameni care, în timpul ceauşismului, au tăcut mâlc, asta când nu puneau umărul la costruirea cultului personalităţii lui Ceauşescu”.
“Ştiu că sunt destui cei care nu văd nici acum cu ochi buni faptul că promisiunile cuprinse în Comunicatul CFSN către ţară, scris, cum spuneam, printre gloanţe(atacuri despre care se spune acum că au fost înscenarea noastră!) au fost îndeplinite. Nu poţi face din actul suprem de demnitate al naţiunii române o ”lovitură de stat”, doar pentru că aşa a citit cineva în cartea unul apologet-şi angajat!-al Securităţii. Am spus şi repet: ar fi fost bine dacă am fi avut parte şi noi precum Polonia, Ungaria şi Cehoslovacia, de o tranziţie negociată. O revoltă populară a născut un vid de putere.
Nişte oameni, din cele mai diverse zone ale societăţii, şi de cele mai diverse convingeri politice, au încercat să dea un sens şi o direcţie schimbării. Şi-au asumat nişte responsabilităţi. Acum sunt acuzaţi că au îndrăznit acest lucru. Totul se transformă într-o farsă, jignind sacrificiul şi memoria celor care au luptat pentru libertate şi democraţie. Probabil că trebuia să trecem şi prin faza asta. Deşi altele sunt problemele de pe agenda naţiunii. Care agendă pare să nu mai aibă nici obiectivul integrării europene, nici pe cel al dezvoltării, combaterea sărăciei, o viaţă mai bună pentru români. Programul Revoluţiei Române rămâne în continuare actual. Poate că asta deranjează, în ultimă instanţă. Dar nu este vina mea că se întâmplă aşa. Prezentul este operă colectivă. Eu mi-am făcut partea mea de datorie, indiferent de ceea ce cred cei care caută ţapi ispăşitori pentru eşecurile lor. Stau cu capul sus la judecata istoriei”, adaugă fostul preşedinte Ion Iliescu.
Preşedintele Klaus Iohannis a transmis, vineri, ministrului Justiţiei cererea de urmărire penală faţă de Ion Iliescu, Petre Roman şi Gelu Voican Voiculescu în dosarul Revoluţiei din 1989.
Procurorul general Augustin Lazăr a transmis în 2 aprilie preşedintelui Klaus Iohannis o solicitare pentru încuviinţarea începerii urmăririi penale pentru infracţiuni contra umanităţii a fostului preşedinte Ion Iliescu, a fostului premier Petre Roman şi a fostului vicepremier Gelu Voican Voiculescu, în dosarul Revoluţiei. Fostul premier Petre Roman a declarat atunci că această cerere îl revoltă şi a negat orice implicare în dosarul Revoluţiei, afirmând că, de fapt, el a fost ţinta focurilor de armă.
Comform Parchetului, Ion Iliescu era membru şi preşedinte al Consiliului Frontului Salvării Naţionale (din 22 decembrie 1989), organism care de facto a exercitat puterea executivă şi legislativă centrală, comportându-se ca un Guvern până la apariţia Decretului-Lege nr. 2 din 27 decembrie 1989, când preşedintele consiliului a primit rolul unui şef de stat, iar atribuţiile legislative ale consiliului au fost separate de cele executive, ce necesită autorizare pentru intervalul 22-27 decembrie 1989.
În iunie 2017, Parchetul Înaltei Curte de Casaţie şi Justiţie a anunţat că procurorii militari au finalizat cercetările în dosarul Mineriadei din 13-15 iunie 1990 şi au trimis în judecată, pentru crime împotriva umanităţii, 14 persoane, între care fostul preşedinte Ion Iliescu, fostul premier Petre Roman, fostul vicepremier Gelu Voican Voiculescu, fostul şef al SRI Virgil Măgureanu şi fostul lider al minerilor Miron Cozma. Procurorii Parchetului ICCJ arată în rechizitoriu că Ion Iliescu a minţit populaţia prin intermediul televizorului, cu privire la scopul demonstraţiilor din Piaţa Universităţii şi că a ordonat dotarea militarilor implicaţi în evenimente cu armament şi muniţie de război, “folosirea acestora împotriva unor civili fiind nelegală”.
