În privinţa modificărilor aduse Legii 317/2004 privind organizarea şi funcţionarea Consiliului Superior al Magistraturii (CSM), PNL a identificat vicii de neconstituţionalitate de natură a invalida proiectul de lege în ansamblul său, atât în raport cu modalitatea de adoptare a acestuia, cât şi în raport cu reglementări contrare legii fundamentale, care fac referire al procedura de alegere a conducerii CSM.
Liberalii reclamă încălcarea principiului autonomiei Camerelor Parlamentului, prevăzut de art. 64 din Constituţie şi a dispoziţiilor art. 74 alin. (1) din Constituţie privind dreptul de iniţiativă legislativă.
În sesizare se mai arată că Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr.317/2004 privind organizarea şi funcţionarea Consiliului Superior al Magistraturii, adoptată de Parlament, încalcă art. 133 alin. 3 din Constituţie, întrucât, la alegerea preşedintelui Secţiei de judecători care este de drept Preşedinte al CSM, participă membrii de drept şi cei doi reprezentanţi ai societăţii civile, pe care legiuitorul constituant i-a eliminat din procedura de alegere a Preşedintelui CSM, tocmai pentru a se asigura că organul care garantează independenţa justiţiei este condus de un Preşedinte care a fost validat prin votul magistraţilor din adunările generale ale acestora.
Potrivit liberalilor, în textul adoptat de Senat, la art. I, punctul 7, cu referire la art. 7 din Legea 317/2004, noul alin. (9) care prevede că „Hotărârea secţiei corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii, prevăzută Ia alin.(8), poate fi contestată de către persoanele prevăzute la alin.(7), la Secţia I civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Contestaţia se soluţionează în termen de 7 zile de Ia înregistrare, cu citarea părţilor. Întâmpinarea nu este obligatorie, iar dispoziţiile art.200-201 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările ulterioare, nu sunt aplicabile. Hotărârea pronunţată este definitivă.” încalcă prevederile art. 133 alin. (7) din Constituţie, care prevăd că „(7) Hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii sunt definitive şi irevocabile, cu excepţia celor prevăzute la articolul 134 alineatul (2) .”
PNL menţionează că articolul 133 din Constituţie nu lasă nicio posibilitate de a reglementa prin lege condiţii diferite sau mai restrictive. Preşedintele Consiliului Superior al Magistraturii este ales dintre magistraţii prevăzuţi în mod expres (judecători şi procurori), implicit este ales de către toţi magistraţii (judecători şi procurori) care îşi pot exprima opţiunea.
Totodată, este restrâns dreptul procurorilor de a candida, de a alege şi de a fi aleşi în funcţia de preşedinte al Consiliului Superior al Magistraturii. De asemenea, şi dreptul judecătorilor de a candida, de a alege şi de a fi aleşi în funcţia de vicepreşedinte al Consiliului Superior al Magistraturii este restrâns. Este operată o discriminare în rândul membrilor CSM (magistraţi vs. reprezentanţi ai societăţii civile). Cu alte cuvinte, judecătorii nu îşi pot exprima opţiunea pentru funcţia de vicepreşedinte, procurorii nu o pot face pentru funcţia de preşedinte, în vreme ce reprezentanţii societăţii civile o pot face, se mai arată în sesizare.
PNL menţionează că Ministrul Justiţiei, preşedintele ÎCCJ, procurorul general, membri de drept ai CSM, sunt abilitaţi să voteze în secţiile de judecători/procurori, în condiţiile în care prevederea constituţională este clară şi precisă cu privire la componenţa celor două secţii. Prin urmare, nefiind membri nu au dreptul de a decide în cadrul secţiilor.
În ceea ce priveşte modificările aduse OUG 109/2011 privind guvernanţa corporativă a întreprinderilor publice, au fost sesizate numeroase încălcări ale tehnicii legislative în procesul de elaborare şi adoptare a proiectului de lege, precum şi instituirea unui regim juridic extraordinar care conferă Guvernului atribuţii ce depăşesc cadrul constituţional.
În acelaşi timp, PNL a sesizat Curtea Constituţională cu privire la Legea de adoptare a Ordonanţei Guvernului 7/2013 privind instituirea impozitului asupra veniturilor suplimentare obţinute ca urmare a dereglementării preţurilor din sectorul gazelor naturale. În acest caz a fost constatată o reglementare vădit discriminatorie de natură a genera o supraimpozitare a producătorilor şi distribuitorilor de gaze naturale în raport cu celelalte categorii de contribuabili.
