”Un astfel de document, denumit «opinie preliminară» nu trebuia făcut public, pentru că el presupune că urmează să fie modificat. Nu ştiu care sunt procedurile prin care se ajunge la opinia preliminară, dar prima remarcă pe care vreau să o fac pe fond (este că – n.r.) acest document este un document care din punct de vedere juridic mi s-a părut extrem de subţire. Este un document politic, este o opinie politică exprimată din partea Comisiei de la Veneţia. Nu e normal. Comisia de la Veneţia trebuia să analizeze subiectele de ordin juridic, nu opţiunile politice”, a declarat Călin Popescu Tăriceanu la România TV, citează Mediafax.
El a dat ca exemplu referirea Comisiei de la Veneţia la secţia de anchetare a faptelor procurorilor.
”Comisia de la Veneţia tratează lucrurile acestea cu o superficialitate care pe mine mă sperie. Efectiv mă sperie. În ceea ce priveşte opţiunile politice pe care le avem noi în domeniul politicii penale, în domeniul organizării Justiţiei, cred că filtrele pe care le-am avut şi care au funcţionat, inclusiv la Curtea Constituţională, au fost suficiente”, a mai spus Tăriceanu.
Comisia de la Veneţia a prezentat vineri avizul preliminar pe tema proiectelor de amendamente asupra a trei legi din România în domeniul justiţiei, după sesizări de evaluare făcute de preşedintele României şi de Comisia de monitorizare a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei. În conformitate cu procedura avizelor preliminare în cazurile urgente, Comisia de la Veneţia a autorizat transmiterea evaluării autorităţilor române. Comisia de la Veneţia urmează să susţină acest aviz, fără modificări, în sesiunea plenară din octombrie.
Potrivit raportului, Comisia de la Veneţia formulează următoarele recomandări adresate autorităţilor din România:
– “să reexamineze sistemul de numire / revocare a procurorilor de rang înalt, inclusiv prin revizuirea prevederilor corespunzătoare din Constituţie, în perspectiva oferirii condiţiilor pentru un proces de numire / revocare neutru şi obiectiv, prin menţinerea rolului instituţiilor, precum preşedintele ţării şi Consiliul Superior al Magistraturii (CSM), capabile să echilibreze influenţa ministrului Justiţiei”;
– “să elimine ori să definească mai bine prevederile care le permit procurorilor de rang superior să invalideze soluţiile procurorilor pentru situaţiile de nefundamentare”;
– “să elimine restricţiile propuse asupra libertăţii de exprimare a judecătorilor şi procurorilor”.
