Folosim cookie-uri pentru a personaliza conținutul și anunțurile, pentru a oferi funcții de rețele sociale și pentru a analiza traficul. De asemenea, le oferim partenerilor de rețele sociale, de publicitate și de analize informații cu privire la modul în care folosiți site-ul nostru. Aceștia le pot combina cu alte informații oferite de dvs. sau culese în urma folosirii serviciilor lor. În cazul în care alegeți să continuați să utilizați website-ul nostru, sunteți de acord cu utilizarea modulelor noastre cookie.

Tăriceanu: Mișcările de stradă din România nu sunt autonome

Tăriceanu: Mișcările de stradă din România nu sunt autonome

Preşedintele Senatului, Călin Popescu-Tăriceanu, a declarat luni că există suficiente probe care arată că în România mişcările de stradă nu sunt autonome, ci sunt „cutii de rezonanţă ale unor grupări politice ce ocupă de regulă funcţii la vârful statului”, relatează Agerpres.

Rl online 0 comentarii

„De vreo două decenii şi-a făcut simţită prezenţa în lumea occidentală, în democraţiile reprezentative, o altă formă de violenţă colectivă: violenţa străzii, a mişcărilor de tip Occupy, Rezist, Indignados, Uniţi salvăm. Nu este vorba cel mai adesea decât de o violenţă de limbaj şi de atitudine. Încă rar, din fericire, această violenţă ia forme agresive, amintind de Europa Centrală a anilor '20 sau '30. În realitate, noul populism nu are nevoie de violenţa brutală a gestului atâta timp cât obiectivul mişcărilor de stradă de pe Wall Street până în Piaţa Victoriei este acela de a inspira neîncrederea societăţii în guvernele democratic alese, în reprezentarea politică şi în valorile liberale,” a declarat Călin Popescu Tăriceanu la Reuniunea anuală a diplomației române.

„Clasa politică a cărei legitimitate este dată de votul universal şi de procedurile parlamentare este prezentată ca fiind global coruptă şi incompetentă. Această patologie a violenţei difuze ce mizează pe generalizarea neîncrederii în instituţiile democratice este prezentă în proporţii diferite în toate societăţile occidentale, numai că la noi ea prezintă, însă, câteva trăsături agravante, există deja suficiente probe că în România mişcările de stradă ce au loc cu repetiţie nu sunt mişcări sociale autonome, ele sunt doar cutii de rezonanţă ale unor grupări politice ce ocupă de regulă funcţii la vârful statului, dar şi ale unor instituţii de tip special, atât parchete, cât şi servicii, care de 15 ani au creat pentru România un brand de ţară adoptat fără rezerve sau examinare critică de o parte a societăţii civile şi de presă. Acest brand este - România este o ţară coruptă, clasa politică este coruptă”, a continuat Tăriceanu.

El a susţinut că la „brandul” conform căruia „România este o ţară coruptă” au lucrat cu „sârg” politicieni, jurnalişti şi activişti civici şi a fost imediat adoptat de majoritatea cancelariilor occidentale.

„Şefi de stat, parlamentari europeni, şefi de partide, jurnalişti, reprezentanţi ai ONG-urilor au explicat lumii cu insistenţă că ţara este coruptă şi politicienii ei, cei de la putere în special, sunt decât nişte penali. Dacă privim în faţă această realitate nu avem cum să nu constatăm violenţa limbajului, violenţa limbii materne folosită pentru a proiecta în exterior o imagine deformată despre viaţa publică românească şi care produce efecte mai devastatoare pentru o ţară decât invazia unei armate străine”, a afirmat preşedintele Senatului.

În acest context, el consideră că sarcina membrilor corpului diplomatic românesc este aproape „sisifică”.

„Orice aţi spune despre ţară, despre guvernare, despre societate, despre proiecte, despre dinamismul economic din ultimii ani va fi trecut în plan secund şi veţi fi întrebaţi despre corupţie, iar dacă din delicateţe diplomatică cuvântul nu va fi rostit veţi şti că el pluteşte în aer şi locuieşte în gândul interlocutorilor dvs. Tinerilor care astăzi studiază relaţiile internaţionale li se spune că arta tradiţională a diplomaţiei este a distinge între prieteni şi duşmani, de a-i izola pe duşmani dacă nu reuşeşti să-i transformi în prieteni şi de a-i ţine pe prieteni cât mai aproape. S-ar putea ca pentru prima oară în istorie duşmanii României să nu se mai afle în afara hotarelor, ci chiar în centrele de comandă ale puterilor statului român, iar dumneavoastră, ca diplomaţi, nu sunteţi formaţi să neutralizaţi acest tip de duşmani ai României. Şi în această privinţă ştiinţa diplomatică pe care aţi acumulat-o nu vă va fi de mare folos, trebuie să vă bizuiţi din nou pe puterea dumneavoastră de convingere, pe credibilitatea de care reuşiţi să vă bucuraţi cu titlu personal, pe discernământul cu care veţi reuşi să navigaţi printre prejudecăţile şi stereotipurile pe care unii dintre compatrioţii noştri de la cel mai înalt nivel s-au străduit să le creeze şi să le consolideze”, a arătat Tăriceanu.

În opinia sa, există premisa unei revigorări a diplomaţiei româneşti.

„Prima temă pe care o aduc în faţa dumneavoastră are forma unui paradox. Observăm mai întâi că niciodată interesul public, academic şi cetăţenesc pentru chestiunile privitoare la politica externă şi la relaţiile internaţionale nu a fost mai intens şi mai structurat instituţional. (...) România pare să fie pe cale de a deveni o ţară de experţi în relaţii internaţionale. (...) Uitându-ne înapoi spre sfârşitul celui de-Al Doilea Război Mondial nu este greu să constatăm că niciodată relaţiile internaţionale nu au fost mai impredictibile, mai anarhice, mai anomice şi mai opace ca în momentul de faţă. Secolul XXI a reintrodus războiul, invazia, agresiunea şi dislocările masive de populaţie în peisajul cotidian al tuturor continentelor. Începând cu anul 2001, teroarea a devenit cuvântul cheie în relaţiile internaţionale, teroarea exercitată fie de trupe regulate, operând pe teren sau lovind din aer asupra populaţiilor civile în Orientul Mijlociu, în Africa şi Asia de Sud-Est, teroarea exercitată de trupe neregulate şi dispersate fără uniformă lucrând din umbră împotriva populaţiei civile din aceleaşi zone, dar şi din toate oraşele occidentale, teroarea exercitată chiar de unele guverne asupra propriei populaţii, în America de Sud, Orientul Mijlociu şi Asia de Est”, a spus Tăriceanu.

El a atras atenţia că un atentat la Boston, Berlin sau Londra este îndelung comentat şi stârneşte vaste reacţii internaţionale de indignare, compasiune şi solidaritate, în timp ce bombardamentul din Yemen, care s-a soldat cu o serie de victime, abia a fost comentat şi nu a creat revolta nimănui.

Comentarii

loading...