În forma trecută, s-ar fi putut aștepta un festival de sărbătoare și auto-felicitare; 60 de ani de la nașterea alianței, până la urmă, a fost marcată cu o ceremonie amplă pe ambele părți ale Rinului. Însă, după zece ani, starea de spirit nu a putut fi mai diferită, cu limitarea pagubelor celor mai de sus în mintea organizatorilor.
Un sentiment de trepidare începe după naufragiul de anul trecut, când președintele SUA, Donald Trump, a amenințat că își va retrage țara din alianță; etichetat drept „dușman” UE; a plecat, după aceea, spre Helsinki pentru a-l întâlni pe omologul său rus, Vladimir Putin, pentru prima lor întâlnire bilaterală.
Adunarea de săptămâna aceasta, în Marea Britanie, este, prin urmare, redusă de către toți cei implicați. Aspectul aniversar se va limita la o recepție de seară la Palatul Buckingham, în timp ce discuțiile vor fi limitate la trei ore, la un hotel, în nordul Londrei.
Cinstit vorbind, nu numai Președintele SUA este cel care fâlfâie porumbarele NATO. Interviul recent al lui Emanuel Macron din revista Economist – în care el a caracterizat Alianța drept „creier mort” – a prilejuit un perlaj considerabil în cancelariile Europei și a fost urmat de un cor de reafirmări ale credinței în unitatea transatlantică și presupusa indispensabilitate a NATO. Într-adevăr, ca un comentariu la o Alianță – care cuprinde două puteri militare de frunte, SUA și Turcia, care nu văd niciun motiv să-și consulte aliații înainte de a iniția o nouă rundă de scurgere de sânge în Orientul Apropiat – Observațiile lui Macron nu par prea largi. Totuși, momentul, chiar înainte de noua coborâre a lui Trump pe Europa, a fost cu rău tactic.
,,Petarda” lui Macron poate fi gestionată, liderii UE intenționând să pună problema relevanței NATO ca forum strategic în iarba lungă a unei comisii de „înțelepți”. Dar Trump este mai puțin gestionabil, iar succesul summitului va depinde în mare măsură de președintele SUA, dacă este gata să accepte elogiile cu privire la măsura în care intervențiile sale au determinat deja formarea aliaților țării sale și dacă Trump „liderul triumfător sau ,, Trump flagelul călăreților liberi ” va funcționa cel mai bine, pe scena mondială, în timp ce navighează pe calea de pregătire și în alegerile de anul viitor.
Dacă decide să dea lovitura peste masa de la summit poate fi influențat și de un alt factor – iminența unei alegeri generale neobișnuit de importante în Marea Britanie. Președintele american și-a transmis deja speranța că Boris Johnson, secondat de Nigel Farage, va câștiga scrutinul din 12 decembrie și va „finaliza Brexit-ul”. Pentru Trump, Brexit este un mare premiu – un triumf al mărcii sale de etno-naționalism, o lovitură dăunătoare pentru UE și o oportunitate de a impune Regatului Unit un acord comercial care își va deschide piețele agricole și de sănătate. Trump va putea face aceste evoluții pentru avantajul său politic intern dacă Johnson câștigă alegerile și Brexit se va întâmpla la sfârșitul lunii ianuarie. Și Johnson se va implora să nu se abată de la scenariu și va reaminti publicului britanic cât de neplăcut și de împușcat poate fi președintele SUA.
În calitate de patriot britanic și european mândru, sper că în decembrie va reieși un rezultat care să nu ducă la dezastrul Brexit-ului lui Johnson, ci la un al doilea referendum. În fața provocărilor globale fără precedent și pentru viitorul a ceea ce obișnuiam să numim „valori occidentale”, noi, ca europeni, trebuie să ne reunim pentru a ne apăra interesele.
Summit-ul din săptămâna aceasta reprezintă o oportunitate de dialog constructiv și onest, în această privință, pentru Europa să își prezinte cazul. Dar acest lucru va fi posibil numai dacă liderii se vor abține de la problema garanției de securitate a SUA – care, așa cum s-a afirmat în altă parte, nu este nici de încredere, nici indispensabilă. Unele discuții grele pe această temă și un summit potențial fracturant al NATO ar putea servi ca un apel de trezire către europeni pentru a continua să facă ceea ce trebuie să facă pentru a-și asigura propriul viitor.
Așadar, așteptăm să avem un spectacol îndrăzneț al liderilor europeni și, probabil, un alt summit NATO de la naufragiu, care ne va arăta tuturor cât de mult s-a schimbat lumea. Trecutul nu mai este disponibil și toată lumea din Europa, începând cu Marea Britanie, trebuie să se trezească la această realitate.
