În opinia psihoterapeutului Maria Verdi, această imagine apocaliptică, în care părinții acuză școala, societatea și invers, poate fi explicată prin lipsa de modele a copiilor: „Părinții au rolul de a oferi siguranță, protecție, susținere, apreciere, acceptare, hrănire, înțelegere, iubire necondiționată. 90% din educația emoțională eficientă se face cu încurajări, nu folosind critica, amenințarea, bătaia. Unde creștem cu bătaie sau critici, creștem copilul-durere sau copilul-problemă. Dacă la început se teme de părinte, mai târziu învață să devină agresiv, să îl înfrunte. Apoi să devină agresiv în orice conjunctură”. Mai mult, specialistul afirmă că, din practica terapeutică, a sesizat că atunci când lucrează cu cei mici sau cu adolescenții aceștia foarte ușor pot fi modelați, învață bunele maniere și le aplică, le crește încrederea în sine, devin sociabili, buni. În momentul în care se lucrează doar cu copilul, iar acasă – în zona parentală – nu se schimbă comportamentul parental toxic, copilul are mari șanse să recadă în scenariul de viață dăunător sănătății lui emoționale.
În consecinţă, aceste vulnerabilităţi pot fi anticipate şi gestionate dacă părintele conştientizează o serie de 10 factori indispensabili pentru creşterea copiilor sănătoşi din punct de vedere al inteligenţei emoţionale:
Fără respingere. Dacă ați dorit o fetiță, iar Universul v-a dăruit băiat și trăiți regrete, amprentați din prima zi copilul cu rana respingerii, va trăi cu drama că este un eșec, că nu corespunde. Unii părinți merg mai departe și spun băieților „fata mamei”, îl îmbracă cu rochii, cu accesorii de fetițe și nu este de mirare că, pentru a corespunde la nivel inconștient părinților, băiatul mamei devine homosexual.
Fără intimitate excesivă. Relaţia intimă se desfăşoară în intimitate. Nu-i faceţi martorii plăcerii voastre chiar dacă sunt foarte mici. Creierul memorează, nu procesează până la 3 ani. Dar copilul înţelege din asta că tata îi face rău mamei. Mai târziu, dacă este băiat, are toate şansele să nu facă rău femeii şi va evita relaţia sexuală. La fete apar complexe, stări de abuz când îşi reamintesc relaţia intimă a părinţilor. Dragi mame, nu dormiţi în pat cu băieţii voştri; dragi taţi, nu dormiţi cu fetele voastre; nu-i sărutaţi pe gură şi în alte zone erogene. Din punct de vedere psihologic, fără să realizaţi, îi transformaţi în partenerii voştri. Acestea sunt cauze ale complexului Oedip sau Electra.
Fără discriminare între fraţi. Sunt multe cazuri când, la vârsta adultă, copiii se judecă ani de zile prin tribunale pentru moștenire sau când copiii se judecă cu părinții pentru drepturile succesorale. Frustrările din copilărie devin răzbunările adultului. În realitate, ei își doresc să simtă că aparțin familiei care i-a exclus.
Fără hiperprotecţie. Copilul hiperprotejat devine adolescentul, apoi adultul lipsit de încredere, frustrat, neputincios, agresiv-pasiv sau activ. Are nevoie să cadă, să se ridice, să încerce, să eşueze, să o ia de la capăt până învaţă din propriile lor experienţe. Mai târziu să-şi aleagă profesia în care se regăsesc şi o fac cu drag, să experimeteze relaţiile şi să îşi aleagă singur partenerul de viaţă.
Fără certuri. Certurile din cauza datoriilor şi a cheltuielilor induc copilului nesiguranța zilei de mâine, îl programează din start cu lipsa prosperității, va alerga prin viață după câștiguri, posesiuni și chiar când le va dobândi va fi tot nefericit.
Fără abuzuri. În ultimii ani a crescut îngrijorător abuzul domestic, relațiile de scurtă durată luând amploare. Prin exprimarea inconștientă a nonvalorii, multe femei se oferă ca un bun de consum doar pentru un strop de atenție, de iubire. De cele mai multe ori rămân în relații toxice în care sunt umilite, chiar abuzate.
Fără excese materiale. Părinții care compensează lipsa fizică în relația cu copilul cu cadourile și banii – cu stilul de creștere prinț-prințesă – îi induc acestuia credința că totul i se cuvine. Va căuta în toate relațiile ca ceilalți să îi ofere ceva. Acest tip de copil este egoist, posesiv, nu dorește să împartă lucruri, afecțiune şi crede că i se cuvine totul.
Fără reproşuri. De obicei, în urma stresului profesional, cei de acasă suportă țipete, injurii, pedepse, neatenție. Păstrând aceste comportamente negative, copilul crește cu credința că a munci este greu, este ceva rău. Nu este de mirare că o parte din tânăra generație dorește salariu mare și muncă redusă.
Fără jocuri violente şi înjurături. Dacă acasă nu găsește înțelegere şi comunicare, copilul începe să se ascundă, să mintă și poate fi prins ușor, din cauza vulnerabilității lui, în grupuri unde se consumă droguri, alcool, jocuri, sexualitate, prostituție.
Fără dependenţe. Absența părinţilor este înlocuită de tabletă sau jocurile pe telefon, copilul având toate şansele să devină dependent. Copilul crescut în familiile unite, fericite, crește armonios, inteligent intelectual, emoțional, lipsit de conflicte interioare, relaționează asertiv, este sociabil, bun, tolerant, înțelegător, are încredere în el, în ceilalți, în viață şi are toate șansele să trăiască autentic împlinirea şi succesul.
Familia reprezintă mediul în care apar cele mai multe cazuri de abuz împotriva copilului (90%), aşa-numitul „abuz invizibil“, nereclamat şi dificil de identificat de instituţiile de protecţie a copilului, arată cercetarea socială calitativă „Analiza sistemului de identificare şi referire a abuzului în cazul copiilor cu vârsta sub 11 ani“, lansată recent de Organizaţia Salvaţi Copiii România.
