Folosim cookie-uri pentru a personaliza conținutul și anunțurile, pentru a oferi funcții de rețele sociale și pentru a analiza traficul. De asemenea, le oferim partenerilor de rețele sociale, de publicitate și de analize informații cu privire la modul în care folosiți site-ul nostru. Aceștia le pot combina cu alte informații oferite de dvs. sau culese în urma folosirii serviciilor lor. În cazul în care alegeți să continuați să utilizați website-ul nostru, sunteți de acord cu utilizarea modulelor noastre cookie.

Expunerea ­solară, prieten sau duşman?

Expunerea ­solară, prieten sau duşman?

Expunerea la soare are un rol esenţial în sinteza vitaminei D la nivelul pielii şi în menţinerea bunei dispoziţii, însă este responsabilă şi de apariţia unor efecte adverse de scurtă şi de lungă durată, precum arsurile solare, fotoîmbătrânirea cutanată şi cancerele de piele.

Elena Marinescu 0 comentarii

Dr. Iuliana Lupu, medic primar dermatolog, explică, într-un interviu pentru „România liberă”, că radiaţiile solare care ajung la suprafaţa Pământului sunt în principal radiaţiile ultraviolete, lumina vizibilă şi radiaţiile infraroşii, primele fiind responsabile de efectele nocive ale soarelui asupra pielii, printre care inducerea arsurilor solare, apariţia inflamaţiei, a hiperpigmentării şi a neoplaziilor cutanate. În aceste condiţii, pielea se apără în mod normal de soare prin producerea unui pigment, numit melanină, ce absoarbe radiaţiile ultraviolete, acest hormon fiind responsabil de apariţia bronzului, care este un mecanism natural de apărare al pielii.

Specialistul atrage atenţia că, dacă ne expunem la cantităţi de ultraviolete excesive, această capacitate de apărare este depăşită şi apar arsurile solare, care afectea­ză în fiecare an o treime dintre adulţi şi 70% dintre adolescenţi. „La 3-5 ore după expunerea intempestivă la soare, pielea începe să se înroşească şi devine caldă, dureroasă şi sensibilă la atingere sau la căldură; arsurile severe pot fi însoţite de edem dureros important şi vezicule. Simptomele ating o intensitate maximă după 12-24 de ore şi dispar în majoritatea cazurilor după 3-7 zile. Pielea se descuamează şi se hiperpigmentează, iar veziculele se vindecă şi ele după o săptămână fără cicatrici. Persoanele cu pielea deschisă la culoare pot rămâne cu pete maronii definitive – lentigine solare”, declară medicul.

 

Tratamente locale, ­eficienţă crescută

 

Persoanele cu pielea deschisă la culoare, cu ochi albaştri sau verzi, păr blond sau roşcat sunt mult mai predispuse la arsurile solare comparativ cu cei cu pie­lea închisă la culoare – au o cantitate mai redusă de melanină; la fel şi cei aflaţi la altitudini înalte, unde intensitatea UVB e mai mare. Dr. Iuliana Lupu susţine că nisipul şi apa reflectă lumina solară şi cresc riscul de arsură. În plus, consumul de alcool a fost asociat cu arsuri solare severe şi pe suprafeţe mari. La fel, anumite medicamente pot face pielea mai sensibilă la soare (spre exemplu AINS, quinolonele, antibiotice tetracicline, diureticele, cum e furosemidul, amiodarona, antifungicele) şi pot creşte riscul de arsură.

Medicul spune că tratamentul arsurilor solare implică în primul rând reducerea disconfortului: „Pacientul trebuie să evite expunerea la soare până la dispariţia eritemului şi a durerii şi să ia antiinflamatoare (de exemplu, ibuprofen) de 3 ori/zi timp de 24-48 h. Totodată, utilizarea locală a gelurilor cu diclofenac sau pe bază de aloe vera, a dermato-corticosteroizilor, a compreselor reci sau a spray-urilor anestezice pot ameliora simptomatologia cutanată fără a grăbi vindecarea. Persoanele cu arsuri severe, cu edem dureros şi vezicule, trebuie să se adreseze medicului; creşteri importante ale temperaturii corpului pot cauza febră, dureri de cap, confuzie, greaţă, tulburări de vedere şi chiar pierderea conştienţei”.

 

Ce creme folosim?

 

Cremele de fotoprotecţie trebuie aplicate în mod repetat pe toate zonele expuse la soare pentru că acestea conţin filtre care reflectă sau absorb radiaţii ultraviolete. Factorul de protecţie solară SPF (Sun Protection Factor) cuantifică gradul de protecţie împotriva arsurilor solare datorate radiaţiilor UVB, nu şi UVA. De curând au fost introduse pe piaţă produse cu spectru larg pe bază de dioxid de titaniu şi/sau oxid de zinc, care protejează şi împotriva radiaţiilor UVA, responsabile pentru îmbătrânirea cutanată. Cremele cu factor de protecţie ridicat sunt lipicioase, acesta fiind principalul motiv pentru care oamenii evită să le folosească, însă, din fericire, au apărut loţiunile mai fluide şi mai puţin unsuroase, de preferat pe suprafeţe mari ale corpului. Gelurile şi spray-urile pe bază de etanol sunt utile la persoanele cu acnee, la cei ce fac sport sau activităţi în aer liber, în căldură şi la nivelul scalpului la bărbaţi. Factorii de fotoprotecţie pe bază de etanol lasă un film inegal după evaporare şi o protecţie incompletă, fiind necesară aplicarea în dublu strat. 

„Un adult are nevoie în medie de aproximativ 30 ml de cremă – echivalentul a 6 linguriţe de produs. Majoritatea oamenilor nu aplică această cantitate şi protecţia SPF scade semnificativ, uneori la 30%. Se recomandă utilizarea echivalentului unei linguriţe din produs pe faţă şi pe gât, două linguriţe pe toracele anterior şi posterior, o linguriţă pe fiecare braţ şi câte două linguriţe la nivelul membrelor inferioare, cu 15-30 minute înainte de expunerea la soare, cu reaplicare la fiecare două ore şi imediat după ieşirea din apă, chiar şi pentru cremele rezistente la apă”, recomandă dr. Iuliana Lupu.

Ea avertizează că este necesară evitarea aplicării de creme de fotoprotecţie la copiii mai mici de 6 luni, fiind utile filtrele anorganice pe bază de oxid de zinc sau dioxid de titan pentru că oferă o protecţie cu spectru larg şi au minimă iritaţie cutanată. 

 

Clasificare

Numărul care însoţeşte SPF (factorul de protecţie solară) arată perioada de timp care trece între aplicarea cremei şi înroşirea pielii. De exemplu, aplicând o cremă cu SPF 15, va trece de 15 ori mai mult timp până la apariţia eritemului decât dacă pielea ar fi expusă fără protecţie solară. Aşadar, cu cât este mai mare indicele SPF, cu atât mai târziu se va înroşi pielea. Dermatologii recomandă întotdeauna creme care oferă un grad înalt de protecţie, de la 15 în sus.

 

- SPF 6 absoarbe 87,5% din radiaţii.
- SPF 12 absoarbe 91,7% din radiaţii.
- SPF 15 absoarbe 94% din radiaţii.
- SPF 25 absoarbe 96% din radiaţii.
- SPF 30 absoarbe 97% din radiaţii.
- SPF 50 absoarbe 98% din radiaţii.

 

Alimentaţie

Putem contracara efectele razelor UVA şi UVB şi prin nutrienţii pe care îi consumăm zi de zi, iar antioxidanţii prezenţi în fructele şi legumele colorate au efecte protectoare, carotenoidul solubil în grăsimi astaxantină fiind considerat un redutabil factor intern de protecţie solară. Cele mai bogate surse de astaxantină sunt creveţii, crabii şi homarii, alături de somon şi păstrăv.

 

În ciuda varietăţii de produse de protecţie solară disponibile în comerţ, numărul românilor diagnosticaţi cu melanom malign este în continuă creştere în ultimii ani. 

 

„Expunerea la soare accelerează procesul de îmbătrânire şi creşte riscul de cancere de piele, atât al melanomului, cât şi al carcinoamelor cutanate. 70% dintre acestea ar putea fi evitate printr-o fotoprotecţie agresivă până la vârsta de 30 ani. Expunerea mâinilor, a braţelor şi a feţei timp de 15 minute de trei ori pe săptămână este suficientă pentru a asigura necesarul organismului de vitamina D, iar suplimentarea orală poate compensa potenţialele efecte nefavorabile ale expunerii deficitare la soare. Prin urmare, este extrem de important să folosim creme cu spectru UVA şi UVB, să evităm expunerea la soare în timpul orelor de vârf şi să purtăm haine protective pentru a reduce potenţialele efecte adverse ale soarelui asupra pielii.“(Dr. Iuliana Lupu, medic primar dermatolog)

Comentarii

loading...