Cercetarea, publicată în European Heart Journal, a identificat inechităţi în ceea ce priveşte modul în care sunt tratate femeile şi şansele acestora de supravieţuire în fiecare etapă de îngrijire.
Primele semne ale stopului cardiac ar putea să nu fie identificate la fel de repede în cazul femeilor, susţin oamenii de ştiinţă, ceea ce ar putea duce la întârzierea apelului efectuat către serviciile de urgenţă.
Cercetătorii, conduşi de doctor Hanno Tan de la Universitatea din Amsterdam, au analizat informaţii preluate de la toate tentativele de resuscitare efectuate de serviciile de urgenţă într-o zonă din Olanda în perioada 2006 – 2012.
Pe parcursul acestei perioade au avut loc 5.717 cazuri de stop cardiac extraspitalicesc.
În cazul a circa 68% dintre femeile care s-au confruntat cu un astfel de eveniment extraspitalicesc s-a încercat resuscitarea de către un martor. La bărbaţi, procentul a fost de 73%, potrivit studiului.
Aproximativ 12,5% dintre femeile care au fost resuscitate au supravieţuit şi au fost externate, mai puţine în comparaţie cu bărbaţii – 20%.
Cercetătorii susţin că acest lucru se explică parţial prin ratele scăzute ale ritmului iniţial şocabil în rândul femeilor care suferă de stop cardiac. În cazul acestui tip de ritm cardiac, inima nu mai poate pompa în mod eficient sângele în corp, iar decesul poate surveni foarte rapid, cu excepţia cazului în care inima este şocată cu un defibrilator sau a compresiilor toracice.
Doar o treime dintre femei au prezentat un ritm iniţial şocabil la momentul evaluării, comparativ cu peste jumătate (52%) dintre bărbaţi, se arată în concluziile studiului.
”Ţinând cont de perioada scurtă disponibilă pentru salvarea vieţii pacientului, în această fază fiecare minut contează”, a notat Hanno Tan.
”Oamenii ar putea fi mai puţin conştienţi de apariţia unui stop cardiac în cazul femeilor în comparaţie cu bărbaţii, şi chiar femeile însele ar putea să nu recunoască urgenţa simptomelor pe care le au. Femeile pot avea simptome ale unui atac de cord iminent care sunt mai greu de interpretat, precum oboseală, leşin, stare de vomă şi dureri de gât sau de maxilar, în timp ce bărbaţii acuză mai adesea neplăceri precum dureri în piept”, a explicat cercetătorul.
”Fiecare minut care trece fără RCP (resuscitare cardio-pulmonară) şi defibrilare reduce şansa de supravieţuire cu până la 10%, motiv pentru care este esenţial să se cunoască metodele de RCP, şi a face ceva este întotdeauna mai bine decât a nu face nimic”, a declarat Sara Askew de la British Heart Foundation.
