Şi în România, această formă de terapie este practicată cu succes de către medici, după cum precizează într-un interviu pentru „România liberă” dr. Ileana Rîndașu, medic specialist reabilitare medicală, cu competență în homeopatie, secretar general al Societății Române de Homeopatie (SRH).
RL: În ultima vreme, tot mai multă lume alege să se trateze și altfel decât cu medicație chimică. Se apelează frecvent la terapii complementare, precum homeopatie, acupunctură sau apifitoterapie. Ce ne puteți spune despre homeopatie?
Dr. Ileana Rîndaşu: Homeopatia este o metodă terapeutică complementară recunoscută de către OMS, care o include în programul strategic de dezvoltare pentru anii 2014-2023, privind dezvoltarea medicinii complementare; este extrem de răspândită în întreaga lume, fiind a doua cea mai răspândită formă de medicină complementară la nivel mondial. Se bazează pe principiul similitudinii, principiu enunțat încă de pe vremea lui Hipocrate, alături de principiul contrariilor. Acest principiu al similitudinii se traduce în practică prin faptul că substanțele medicamentoase care sunt capabile să producă simptome la voluntarii sănătoși pot să vindece același tip de simptome, când acestea se întâlnesc la omul bolnav. Un alt principiu important pe care se bazează homeopatia este individualizarea fiecărui caz în parte, astfel încât nu administrăm medicamentele homeopatice numai pe baza diagnosticului, ci al diagnosticului plus cel al manifestărilor specifice pe care le îmbracă boala la fiecare pacient în parte.
Dozele de medicamente homeopatice sunt mici, pe principiul că efectul util se obține cu dozele cele mai mici posibile care pot produce un efect terapeutic eficient. Diluțiile homeopatice trec de multe ori dincolo de numărul lui Avogadro, fapt care a dus adesea la controverse și nedumeriri cu privire la modul de acțiune al medicamentelor homeopatice, al căror efect a fost caracterizat de sceptici ca implauzibil. Însă, există tot mai multe dovezi că preparatele homeopatice pot exercita efecte biologice; noile cercetări trebuie examinate fără nici un fel de prejudecăți și în acest fel s-ar reduce influența convingerilor anterioare.
Cum este organizată homeopatia în România și cine are drept de practică?
În România, homeopatia este practicată exclusiv de către medicii specialiști cu atestat în homeopatie, acesta fiind obținut după absolvirea unui curs postuniversitar de 2 ani, organizat de Ministerul Sănătății (prin Școala Națională de Sănătate Publică, Management și Perfecționare în Domeniul Sanitar). Ca o recunoaștere a valorii învățământului homeopatic românesc, din anul 2014 s-a primit acreditarea pentru a acorda diploma ECH (a Comitetului European de Homeopatie), fapt care reprezintă și o facilitate pentru medicii homeopați ce doresc să practice homeopatia în alte țări europene. În anul 1969, ministrul Sănătății de la acea vreme, dr. Dan Enăchescu, a oficializat practica homeopatică în România, dar învățământul homeopatic românesc a început în mod oficial în anul 1980. Din 2016, actul medical homeopatic a fost standardizat la nivel european, documentul fiind adoptat de țara noastră și publicat în versiunea în limba română pe 31 mai 2017.
Ce are specific homeopatia, de ce să o alegem ca metodă de terapie?
Sunt multe lucruri care s-ar putea spune, dar în esență eu aș recomanda homeopatia pentru că este o terapie sigură și lipsită de efecte adverse. Ea se poate folosi și într-o serie de afecțiuni unde medicina convențională nu se poate aplica – de exemplu alergiile la medicamente; în primele luni de sarcină etc. În plus, este o metodă ieftină și care reduce nevoia de intervenții costisitoare asupra pacienților, așa cum sublinia președinta ECH, dr. Helene Renoux (Franța) în mesajul de susținere pentru homeopatia din România, trimis în luna mai a acestui an, în legătură cu proiectul de lege propus de USR privind introducerea mențiunii pe etichetele medicamentelor homeopatice a faptului că acestea nu ar avea efecte asupra sănătății.
O poziție extrem de utilă privind aspectele legate de alegerea homeopatiei ca farmacoterapie o are acad. prof. Dumitru Dobrescu, un mare susținător al homeopatiei argumentate științific și autor al primului tratat de Farmacologie homeopată din lume (2007).
O primă precizare este aceea că medicul trebuie să decidă în primul rând dacă farmacoterapia este cu adevărat necesară într-un caz dat sau dacă nu există alte metode mai indicate cu care să se înceapă – de exemplu: dietoterapie, fizioterapie etc. O a doua precizare este legată de evoluția suferinței bolnavului, fiind necesare cunoștințe legate de evoluția bolii și de prognostic; în cazul bolilor cu evoluție spontană favorabilă și autolimitată, nu este necesară farmacoterapia.
A treia precizare este legată de tipul de tratament necesar. Dacă se va înțelege valoarea reală a homeopatiei, un medic care practică cu succes ambele metode poate să hotărască dacă este necesar numai un tratament homeopat, numai un tratament alopat sau asocierea acestora.
În afecțiunile benigne, inclusiv unele viroze, în tulburările funcționale ușoare, fără suport organic, precum și în afecțiunile cronice cu evoluție lentă (cum ar fi boala artrozică vertebro-periferică, sau dermatoze cronice), homeopatia ar trebui să fie primul tratament recomandat.
În afecțiunile acute grave, cu potențial evolutiv rapid nefavorabil, trebuie să se recurgă de primă intenție la tratamentul alopat sau convențional (de exemplu, în infarctul miocardic acut). Se poate recurge și la asocierea celor două farmacoterapii în suferințele incurabile, unde metoda homeopatică poate avea o contribuție la creșterea calității vieții, așa cum se face în unele spitale din Franța sau India, inclusiv în cazul bolii canceroase.
În ultima vreme, pe plan mondial, au apărut controverse cu privire la eficiența homeopatiei. În același timp, sunt suficiente dovezi în favoarea eficacităţii acesteia. Este homeopatia un „placebo”? Dacă nu, care ar fi argumentele?
Controverse cu privire la eficiența homeopatiei există încă de pe vremea inventatorului metodei, medicul german Samuel Hahnemann, care i-a dat numele de homeopatie (de la homeos – asemănător și pathos – suferință, cuvinte din limba greacă, spre deosebire de allos – diferit și pathos – suferință, de unde numele de alopatie pentru metoda convențională de tratament), mai ales că în anul 1796, când el își publica prima lucrare în domeniu care se consideră și actul de naștere al homeopatiei, nu existau mijloacele științifice necesare pentru a dovedi mecanismul de acțiune al homeopatiei, dar metoda începea să se răspândească datorită rezultatelor terapeutice extrem de convingătoare pentru pacienți, în primul rând.
În prezent, în ultimii zeci de ani și mai ales după 1990, s-au făcut numeroase cercetări legate de homeopatie, numărul lor fiind în continuă creștere. S-au pus la punct baze de date care trec în revistă studiile, clasificate în mai multe categorii. O bază de date foarte bună a fost recent pusă la dispoziție de medicii homeopați italieni, ea putând fi accesată online la databaseomeopatia.alfatechint.com. Veți descoperi acolo sute de studii care sunt în favoarea homeopatiei, grupate pe diferite domenii: agrohomeopatie, cercetare fundamentală fizico-chimică, cercetare preclinică, cercetare clinică cu studii controlate randomizate, cercetare clinică observațională, colecții de cazuri clinice vindecate, review-uri sistematice calitative și review-uri cu meta-analize, studii de medicină veterinară.
Baze de date referitoare la cercetare ne sunt puse la dispoziție și de organizațiile internaționale de homeopatie, respectiv Comitetul European de Homeopatie ECH și Liga Medicorum Homeopathica Internationalis LMHI, de Institutul de Cercetare în Homeopatie HRI etc.
În India, există un Consiliu Central al Cercetării în Homeopatie care aparține de Ministerul AYUSH, un minister a cărui activitate este dedicată numai medicinii complementare. Pe site-ul lor, puteți de asemenea găsi multiple studii legate de eficiența homeopatiei.
La noi în țară, aş menționa cercetările acad. Aurelia Nicoleta Cristea, profesor de farmacologie și șef de catedră la Universitatea de Medicină și Farmacie Carol Davila din București, timp de mai mulți ani, care a pus în evidență efectul medicamentelor homeopatice (Belladonna și Chamomilla în diferite diluții) pe animalul de laborator. Pentru toți cei interesați, este ușor acum să se informeze în domeniu, deci nimeni nu ar trebui să mai nege că există studii în favoarea eficienței homeopatiei.
Omul modern este bombardat cu tot felul de produse pretins farmaceutice şi marketingul agresiv la diverse terapii, multe dintre ele îndoielnice, promite vindecarea „ca prin farmec”. Homeopatia este o terapie consacrată de peste un secol şi totuşi nu poate fi cuantificat efectul terapeutic. De ce?
Efectul terapeutic a fost evaluat ca pozitiv în urma numeroaselor studii, deși sunt și studii care neagă efectul homeopatiei. De exemplu, cei care consideră că homeopatia este o terapie placebo se bazează mult pe meta-analiza lui Shang și a colaboratorilor, din anul 2005, publicată de The Lancet, folosind aproximativ aceleași informații ca meta-analiza lui Linde et al, din 1997, publicată tot de The Lancet, analiză care a inclus 89 de studii cu standard înalt de calitate și a conchis că efectul homeopatiei este superior față de placebo (de două ori și jumătate!). De această dată, în 2005, din 110 studii inițiale de homeopatie, au fost selectate numai opt, iar la momentul publicării nu s-au dat nici un fel de detalii despre criteriile de excludere ale celorlalte studii, fapt care reprezintă o abatere de la conduita științifică standard. Detalii despre alte studii puteți găsi pe www.homeopatie-srh.ro, în articolul „Despre cercetare în homeopatie” scris de dr. Adrian Dumitrescu.
De reținut faptul că începând cu 2010, s-a putut dovedi prin studii de microscopie electronică că medicamentele homeopatice conțin nanoparticule din materialul original. Pentru o descrieriere mai exactă a fiecărui medicament homeopatic și a compoziției în nanoparticule, se desfășoară acum în Belgia un proiect numit DynHom coordonat de Wassenhoven, datele putând fi accesate, de asemenea, pe internet. Mecanismul de acțiune se întrevede și el, multe studii demonstrând că medicamentele homeopatice au efecte pe expresia genelor (prin metilare și demetilare). Astfel de studii au fost coordonate de Khuda-Bukhsh, India, pe culturi de celule tumorale, unde s-a dovedit că, sub efectul diluțiilor homeopatice, se declanșează un mecanism pro-apoptotic și se reglează activitatea telomerazei.
Ne putem trata singuri cu medicamente homeopate? În ce condiţii se iniţiază un astfel de tratament?
Răspunsul la această întrebare este: nu, nu este bine să ne tratăm singuri cu medicamente homeopatice, pentru că numai medicul cu competență în homeopatie poate aprecia ce tip de tratament este necesar fiecăruia. De asemenea este necesar să se facă în prealabil examenul clinic al bolnavului, să se recomande un set de analize etc. Nimeni nu poate hotărî de unul singur, fără o pregătie de specialitate, ce tratament îi este necesar. Chiar dacă medicamentele homeopatice nu au efecte adverse, nu ne putem pune singuri diagnosticul, deci trebuie să mergem la medic pentru diagnostic și tratament.
În general, care sunt beneficiile şi riscurile homeopatiei?
Pe lângă lipsa efectelor adverse sau costurile mici ale medicamentelor homeopate, un alt mare avantaj este cel al posibilității de a trata boli care răspund greu la tratamentul alopat (alergiile medicamentoase fiind pe primul loc). Un alt beneficiu ar fi acela al medicinii holistice în general, care tratează persoana în ansamblu, și anume că, luând medicamentul homeopatic potrivit pentru unele simptome cu care am venit la medic, avem surpriza plăcută că după un timp se vindecă și alte simptome pe care am uitat să le menționăm la consultația inițială. Riscuri nu există, decât dacă ne apucăm să ne tratăm singuri și ignorăm un diagnostic care în acest fel ajunge să se pună prea târziu.
Guvernul elveţian a decis să introducă oficial homeopatia ca terapie complementară, iar autorităţile franceze vor continua să subvenţioneze tratamentele homeopate. Şi în România, această formă de terapie este practicată cu succes de către medicii specialişti acreditaţi, cu competenţe în homeopatie.
“Fiind practicată numai de medici, homeopatia poate fi folosită în mod eficient, ca metodă care să ajute la redobândirea stării de sănătate, neexistând pericolul ca terapia să fie utilizată acolo unde nu este indicată, pericol sugerat de unii sceptici.” dr. Ileana Rîndaşu, secretar general al Societății Române de Homeopatie
Remedii
Remediile homeopate pot fi de origine minerală, vegetală, animală sau umană (ţesuturi sau produse patologice), care se prepară prin diluţii succesive, cu ajutorul unui procedeu special, cunoscut sub numele de dinamizare. După diluţia CH 30, se constată că, în soluţia respectivă, nu a mai rămas nici o moleculă din substanţa iniţială, cu toate acestea, remediile sunt deosebit de active. Specialiştii susţin că mecanismul subtil de acţiune al homeopatiei este cel informaţional, la nivel de nanoparticule: memoria apei poate fi aceea care aduce în organism informaţia asupra remediului administrat, organismul preluând-o şi folosind-o pentru vindecare.
