Renaște transplantul românesc? Transplanturile se fac de mulți ani în România.
Povestea cu formularul E 112 și trimiterea pacienților în spitalele din occident e lungă și fără rost. Puțini români au beneficiat. În plus, pacientul trebuie să meargă lunar la control. Cetățenii români nu își permit să plătească marile costuri ale spitalizării, chiar și de o zi. Ca să nu mai vorbim despre recuperarea post-transplant.
În cazurile pacienților care au suferit un transplant pulmonar, intervine un proces de recuperare medicală, făcută de către specialiști. Fiecare bolnav este monitorizat. Ideal, spun specialiștii, e ca terapia și recuperarea să fie făcută în aceeași unitate de profil.
Citește și: “Mâna lui Dumnezeu” de la Fundeni i-a redat jurnalistului Cristian Botez o nouă viaţă
Excelența românească în transplantul hepatic e demult validată internațional. Profesorul Irinel Popescu a reușit la Spitalul Fundeni să creeze o echipă medicală de top. Pe mulți tineri i-a școlit în clinicile mari ale lumii. Primele transplanturi le-a efectuat din anul 2.000.
Pionieratul însă l-a asigurat Eugen Proca, încă din februarie 1980, când la Spitalul Fundeni a realizat cu succes primul transplant renal la om, cu rinichi de la donator în viaţă (mama receptorului). Vlad Voiculescu era încă nenăscut.
Transplantologia românească a fost, până la venirea “reformiștilor” lui Dacian Cioloș, în top.
Dacă în perioada 2013-2014 se realizau 400-500 de transplanturi pe an, astăzi – doar câteva zeci. Oare de ce?
Arthur a fost ucis pentru blană sau pentru momițe?
Sunt cel puțin doi factori.
Primul ar fi că încă din primul mandat al lui Vlad Voiculescu de ministru al sănătății a blocat sistemul național de transplant, având interes ca aceste operații destul de dificile să se realizeze în spitalele din occident, de acolo de unde veneau parandărăturile asociaților de sub oblăduirea sa.
Dr E. Schwartz, un fost coleg de generație, absolvent al Liceului Lenau din Timișoara, după absolvirea Facultății de Medicină a plecat în Germania pe baza “formularelor mici.” Adică era răscumpărat de rudele din occident, printr-un tain dat oamenilor Securității, în timpul regimului comunist.
Se face că în vara anului 2016, se trezește cu un pacient din România la Clinica sa din Germania. Suferindul a venit însoțit de o tinerică, membră a unei asociații de tip: “Dăruiește o inimă,” nu neapărat cea așa numită. Nu mai ținea minte numele ONG-ului.
Relatări din (i)realitate. Parandărătul fundațiilor umanitare
“Fătuca se chinuia într-o germană stâlcită să-mi explice că trebuie să spun conducerii spitalului că 10% din costul decontat de statul român trebuie să se întoarcă la organizația sa, cu titlu de sponsorizare. Când am văzut-o fâstâcită, am întrebat-o direct: vreți șpagă? I-am răspuns că la noi în Germania nu se practică,” mi-a povestit confratele de liceu.
Astăzi, corporatiștii se laudă că ei construiesc un spital oncologic pentru copii. Nimeni nu le-a spus cui i se va da clădirea în exploatare, că simplele ziduri nu aduc vindecarea suferinzilor.
Drept recompensă pentru buna colaborare cu ONG-urile constructoare de clădiri, poreclite simbolic spitale, în al doilea mandat, finalizat tot cu un insucces, Vlad Voiculescu le-a adus în ministerul sănătății pe vajnicile sale colaboratoare din societatea în civil.
Monica Althamer, navigator de pacienți la Asociația Magic, păstorită de Voiculescu, a fost numită secretar de stat în Ministerul Sănătății, în locul lui Horațiu Moldovan, în anul 2.020.
Oana Gheorghiu și Carmen Uscatu de la asociația “Dăruiește viață” i-au fost piloni de susținere în timpul mandatului.
Orice acțiune a ministerului din timpul administrației Voiculescu a fost îndreptată în principal împotriva sistemului național de transplant.
Esența luptei useriste e limpede. Românii trebuie să fie donatori de organe pentru Eurotransplant și nu beneficiari.
Anticorupția a rănit și transplantologia
Din al doilea punct de vedere, sistemul a dorit discreditarea profesioniștilor din domeniul transplantului. E limpede, ca bună ziua ce a urmărit lupta anticorupție?
Profesorului Irinel Popescu, creatorul școlii românești de transplant hepatic, DNA i-a înșcenat un dosar de luare de mită, printr-un simplu denunț, pentru o presupusă faptă comisă din timpul mandatului său de președinte al Casei Naționale de Asigurări de Sănătate. Acum e trimis în judecată.
Marelui profesor Mihai Lucan, tot pe baza unui denunț, i s-a creat un alt dosar penal. Achitat, e acum e la pensie. Lista de așteptare a românilor care au nevoie de un transplant renal se îngroașă.
Eminentul Mihai Lucan, hărțuit de un brancardier, sifonar la DNA
Ceea ce i s-a întâmplat doctorului Victor Zota, directorul Agenției Naționale de Transplant, e tipic binomului.
Poem despre sfințirea pură
Procurorii anticorupție i-au făcut dosar penal pentru, culmea, “abominabila faptă” de a acorda acreditarea unei bănci de celule stem. Deci, nu ar mai fi fost necesare importurile, acele locuri din care sistemul își suge seva.
Conform unui raport publicat de Societatea Europeană de Transplant Medular în anul 2016, despre care ziarul nostru a vorbit de nenumărate ori, România înregistra cea mai mare creștere dintre țările din Europa de Est în ceea ce privește activitatea de transplant medular.
Cum au venit progresiștii s-a ales praful.
Useriștii vor să distrugă cei 40 de ani de succes în transplantologie. Prin curajul lui Nicușor Dan de a se opune liniei useriste și a promova proiectul unui spital integrat pentru transplant, se poate spune că ușor, ușor, primarul general sparge paradigma ideologică a propriei deveniri.
