România, cele mai multe cazuri de hepatită C din Europa

Ministerul Sănătăţii va lansa la începutul acestui an Strategia națională pentru combaterea hepatitei B,C şi D și va demara șapte programe de screening. 

Infecția cu virus hepatitic C produce zilnic 400 de victime la nivel european şi se estimează că aproximativ 14 milioane de europeni trăiesc cu această infecție, potrivit statisticilor Organizației Mondiale a Sănătății. Numărul persoanelor infectate cu virusul hepatitic C în România este de aproximativ 660.000: 75% din acestea nu știu că sunt purtători, iar din cei 25% care sunt diagnosticați doar 3 până la 5% au acces la tratament. De asemenea, ţara noastră înregistrează un număr mare de decese generate de ciroze, o evoluție negativă a ficatului infectat cu virusul hepatitic C.

Prevenţia, lăsată deoparte

Specialiştii atrag atenţia că, deși în ultimii ani s-au făcut progrese în tratarea afecțiunilor induse de infecția cu HCV, România are nevoie să regândească integral modul în care abordează această infecţie. Directorul Institutului Național de Boli Infecțioase „prof. dr. Matei Balș“, dr. Adrian Streinu-Cercel, susţine că, pentru combaterea epidemiei cu HCV, este necesară o abordare holistică a tuturor elementelor care participă la această problemă: prevenția, care deocamdată este lăsată deoparte, componenta psihologică, componentele de diagnostic și tratament. “Pentru aceasta este nevoie de crearea unei comisii interministeriale care să includă secretari de stat din toate ministerele implicate, și aici mă refer la Ministerul Sănătății, Ministerul Educației, Minis-terul de Interne, Ministerul Muncii, care ar urma să armonizeze toți pașii necesari, într-o unitate de timp rezonabilă. Trebuie să declanșăm prevenția și testarea pe scară largă, cu prioritate a grupurilor de populații cu risc mare de infectare, pentru a le oferi șansa unei vieți normale” – avertizează medicul.

La rândul său, președintele Societăţii Naționale de Medicina Familiei, dr. Rodica Tănăsescu, crede că se impune o abordare complexă a problemei elimi-nării infecției cu HCV: “Pe de-o parte trebuie să facem educație pacienților ca să înțeleagă care sunt riscurile de contaminare a celor din jur cu acest virus, pe de altă parte trebuie ca la nivelul medicinei de familie să putem face depistarea virusurilor prin depistarea uzuală a markerilor virali, să le putem recomanda pacienților în regimul oferit de medicina de familie pentru că aceștia să meargă în sistem, să-și poată face investigațiile necesare. Tratamentul corect al acestor pacienți pe de-o parte salvează vieți, iar pe de altă parte împiedică răspândirea virusului la alte persoane”.

O singură opţiune de tratament

În prezent, în România există un singur tratament fără interferon pentru pacienţii cu hepatită, faţă de patru sau şase câte sunt în ţările europene. În plus, foarte puţini pacienţi care suferă de hepatită cronică C pot beneficia gratuit de el. „Tratamentul fără interferon a fost aprobat în România pentru pacienţii cu hepatita cronică virală de tip C, asiguraţi, cu limitare la anumite grade de fibroză. Trebuie găsite soluţii prin care să creas-că accesul indiferent de gradul de fibroză şi pentru categoriile speciale sau pacienţii neasiguraţi. Asta având în vedere că vorbim de o boală vindecabilă în cazul hepatitei C, respectiv de boli infecţioase, atât în ce priveşte virusul hepa-titic C, cât şi celelalte infecţii hepatitice cronice – B sau B plus Delta“, explică Marinela Debu, preşedintele Asociaţiei Pacienţilor cu Afecţiuni Hepatice din România (APAH-RO). Este de remarcat totuşi că în ultimii doi ani numărul de pacienți tratați s-a dublat, ajungând de la 5.780 în 2016 la 12.000 în 2017. Tratamentul curativ introdus în urmă cu 3 ani, care necesită o abordare imediată, are o rată de succes foarte mare, respectiv de până la 99%. 

Grupurile vulnerabile

– consumatorii de droguri injectabile;

– persoanele care se tatuează;

– deținuții;

– personalul medical;

– femeile însărcinate;

– persoanele din medii sociale defavorizate, cu educație scăzută;

– persoanele în vârstă, care au efectuat transfuzii înainte de 1990 și sunt în stadii avansate ale afecțiunii ficatului.

Nedepistarea și netratarea infecției duce la transmiterea necontrolată a virusului în mediile în care bolnavii trăiesc, în familie sau la locul de muncă. În plus, virusul hepatitic C nu produce simptome evidente decât foarte târziu – de unde şi denumirea de „ucigaşul tăcut“.