Rectorul UB apreciază că profesorii aflați la vârste înaintate ar trebui să continue predarea exclusiv online, pentru a fi protejați de infectarea cu noul coronavirus.
Profesor universitar și sociolog, Marian Preda a activat neîntrerupt în Universitatea din București din 1990. A fost în conducerea Facultății de Sociologie și Asistență Socială a Universității din București în perioada 2000-2015, mai întâi ca prodecan (2000-2008), apoi ca decan (2008-2015). A fost președintele Senatului Universității din București în mandatul 2015-2019. Printre altele, profesorul Marian Preda predă, din 1994, cursuri de Management strategic, Comportament organizațional, Politici sociale și Sociologia timpului.
Marian Preda face parte din prima serie de studenți sociologi de după Revoluție și a absolvit un masterat în politici sociale tot la UB, în 2005, și un al doilea în Business Administration la Tiffin University din SUA în 2006.
RL: Cum apreciaţi că s-a desfăşurat procesul de predare online în această perioadă? Cum s-a adaptat universitatea dumneavoastră?
Marian Preda: Eu zic că bine. Foarte mulţi profesori, o largă, largă majoritate şi-au făcut cursurile online şi seminariile online, cu interacţiune directă, aşa cum procedăm noi, acum. Nu doar cu trimis materiale. Au mai fost excepţii, dar extrem de rare, cu profesori care au trimis materiale şi au interacţionat, au răspuns la întrebările studenţilor pe chat sau pe diverse forme de comunicare, pe email sau altundeva. Ce vom încerca să îmbunătăţim, de acum va fi tehnologia. Noi am avut tehnologie rezonabilă, dar nu întotdeauna toţi studenţii au acces la internet acasă, mai ales în mediul rural. Câteodată, sunt probleme, deşi ministerul a creat condiţii astfel încât în perioada semestrului anterior, dacă voia cineva, putea să intre de la şcoala din localitate. Însă am mai avut câteodată probleme. Numai în timpul examenelor, de exemplu, de câteva ori a trebuit să intre pe telefon, pe video, pe sisteme din acestea clasice, unul sau doi studenţi dintr-o serie mai mare. În rest, n-au fost probleme. Investim în tehnologie. De exemplu, vrem să luăm camere mobile pentru situaţiile în care un laborator sau un curs se predă din sală. Camere care nu sunt extrem de scumpe, se ataşează la un laptop sau un desktop şi pot să urmărească în mişcare vorbitorul, profesorul sau seminaristul care predă cursul sau seminarul. De asemenea, încercăm să mai investim în tot ceea ce înseamnă tehnologie conexă: viteză de internet, laptopuri suplimentare pentru facultăţi pe care să le punem la dispoziţie într-un sistem din acesta flexibil. Adică, dacă un profesor are un laptop foarte bun, dar i-a picat din diverse motive, să poată veni la facultate, ia unul dintre laptopurile disponibile pentru predare, intră într-o sală, îşi ţine cursul şi lasă laptopul acolo disponibil, pentru alt profesor, care poate să aibă probleme, să îşi ţină cursul. La fel, laboratoarele noastre de informatică, prezente cam în toate facultăţile vor fi disponibile pentru studenţii care din diverse motive nu pot intra de acasă online. Astfel încât să poată veni la facultate – un număr mic de studenţi, pentru că sunt foarte rare aceste cazuri – să poată intra cu restul grupei online pentru a viziona cursul.
Altfel, investim şi în tehnologie de stocare, de exemplu, pentru că am mai avut probleme câteodată cu stocarea, dar le-am prevenit. Am prevăzut lucrul acesta. Cu stocarea examenelor. Este o informaţie uriaşă. A trebuit să înregistrăm la toate examenele de licenţă, de disertaţie, toate examenele online finale au trebuit să fie înregistrate şi stocate şi trebuie să le ţinem un număr de ani.
Deci, ne adaptăm, lucrurile stau bine, rezonabil. Sperăm ca în semestrul următor calitatea interacţiunii să fie şi mai bună. Sunt foarte mulţi profesori, colegi care mi-au spus că au muncit mult în semestrul anterior şi şi-au pregătit materiale de curs, adaptate la noile condiţii: filmuleţe, demonstraţii, exerciţii etc. Sunt colegi care au nevoie de altfel de tehnologie: de smart board, de tablă. Unii , pe un flipchart sau pe altceva preferă să lucreze, pe la matematică de exemplu, să scrie probleme în mod clasic şi rezolvări. Studenţii pot să-i urmărească, cu o tablă, cu un marker sau pe un flipchart. Şi aşa mai departe. Ne adaptăm. Eu cred că va fi bine, calitatea interacţiunii va creşte. Dar cu toţii, şi profesori şi cadre didactice aşteptăm să treacă pandemia şi să ne întoarcem la condiţii normale.
În această perioadă şcoala online a însemnat totuşi o scădere a nivelului actului educaţional?
Da. Calitatea a scăzut. Este altceva când te întâlneşti cu studentul faţă în faţă. Calitatea a scăzut. Nu putem nega asta. De asemenea, e dincolo de calitatea interacţiunii, un anumit tip de frustrare care apare la mulţi studenţi şi la mulţi profesori. Mai sunt şi unii care poate se bucură de comoditate, de facilitate. Nu mai faci drumul până la facultate şi înapoi. Teoretic economiseşti. În realitate sunt foarte mulţi dintre noi care îşi doresc interacţiunea de tip faţă în faţă. Şi de aceea vom încerca să o asigurăm în special pentru activităţi, cum spuneam, de laborator, dar şi pentru îndrumare. Nu poţi să ai sau poţi de fapt – că şi eu am avut tot semestrul, întâlniri săptămânale online cu studenţii pe care îi coordonam la lucrarea de licenţă sau de disertaţie sau cu doctoranzii mei. Dar e altceva când poţi să stai faţă în faţă, să iei, să schimbi dintr-o parte în alta un grafic, o carte, un articol, un referat pe care ţi-l aduce studentul. Poţi să faci asta şi online, dar după părerea mea suntem în continuare tributari vechilor practici. Ne-am obişnuit cu un anumit tip de gândire şi de interacţiune şi oricum rămâne partea emoţională pe care nu o poate înlocui tehnologia. Faptul că te uiţi în ochii studentului şi vezi când ştie să răspundă foarte bine, când e foarte bun sau când ezită şi are nevoie de ajutor… Nu poate fi înlocuită interacţiunea de acest tip.
Ce a învăţat mediul academic din această experienţă şi ce ar trebui să păstrăm din acest demers?
Multe. În primul rând, am învăţat încă o dată că ne putem adapta, am învăţat încă o dată că suntem tributari vechilor practici, unele bune, altele nu la fel de bune. De exemplu, am învăţat că putem folosi tehnologia pentru a economisi energie, timp şi fără să fie în …………..anumite componente, fără să fie pierderi de calitate a proceselor. Şi vă dau un exemplu pe care îl vom folosi în continuare, o practică pe care o vom păstra. Înscrierea online. Dacă înainte am avut doar o facultate care făcuse înscriere exclusiv online, Facultatea de Matematică – Informatică, acum la toate facultăţile au fost online. Şi au dispărut cozile de prin facultăţi, au dispărut drumurile pe care să le facă studenţii dintr-o parte în alta, de la o facultate la alta, când se înscriau la mai multe facultăţi, au dispărut călătoriile între localităţi, am economisit timp, energie, resurse şi studenţii şi noi, facultăţile. Deci înscrierea de exemplu, depunerea dosarelor cu siguranţă va fi online. E un lucru pe care îl vom păstra. Şi la fel şi la licenţă şi la master. De asemenea, am văzut şi vom face analize serioase că pot fi rezolvate într-o măsură câteodată suficientă, la unele facultăţi, notele de la bacalaureat. De exemplu, la Matematică – Informatică, ai examen la matematică. Dacă examenul se dă cum trebuie şi noi vom face analiză, vom face corelaţie între performanţele la bacalaureat – şi am mai făcut şi în trecut – şi performanţele pe parcursul facultăţii. Şi atunci, unii probabil vor renunţa în continuare la examen. Alţii vor da examen din nou, pentru că sunt mulţi candidaţi pe loc. Şi au avut experienţa asta şi au văzut ce înseamnă dacă vor fi alte cauze, alte situaţii de forţă majoră care îi împiedică pe studenţi să ajungă la examen sau pe profesori să ajungă la facultate. De exemplu, un student care este prins de nu ştiu ce calamitate naturală în localitatea de reşedinţă. Va intra online şi va da examen. Am văzut că putem să organizăm concursuri didactice online. De ce să facem membrii comisiilor să meargă de la o universitate la alta, dintr-un centru universitar la altul, când pot intra online şi putem economisi timp şi resurse şi putem comunica? Deci sunt foarte multe lucruri pe care le-am îmbunătăţi.
De asemenea, tipul de interacţiune şi de materiale de curs. Am văzut că pentru a-i ţine cu noi pe studenţi – asta a fost una dintre problemele de fond – intri online, dai drumul la curs, dar dacă în primele săptămâni aproape toţi erau cu camera deschisă, după aceea închideau camera şi tu nu ştiai neapărat ce se întâmplă în spatele camerei, mai ales la seriile mari. Ei, şi atunci am discutat mult între noi, am vorbit şi cu studenţii şi am văzut. În momentul în care mai pui un filmuleţ, mai întrerupi cu ceva interactiv, mai faci un exerciţiu în timpul cursului, îi poţi ţine mai aproape de tine. Ori interacţiunea aceasta este diferită cu cea de la curs, de tip faţă în faţă, în care prezenţa fizică, performanţele pe care le avea acolo în sală, în faţa lor, profesorul, erau extrem de importante pentru captarea atenţiei. Acum, este nevoie şi de alte tehnici şi de alte metode de predare şi acesta a fost un progres pe care l-am făcut.
Cum a funcţionat colaborarea cu Ministerul Educaţiei, între Ministerul Educaţiei şi universităţi, în această perioadă?
Nu rău. Bine, rezonabil, în sensul că ministerul a răspuns nevoilor noastre de reglementare. De asemenea, finanţarea a fost rezonabilă. De exemplu, ne-au cerut o situaţie cu cheltuielile specifice acestei perioade. O să vedem dacă vor ţine seama la rectificare – rectificările succesive până la sfârşitul anului. De asemenea, au respectat autonomia universitară. E adevărat, a fost respectată şi în sensul de autoritate lăsată la nivelul nostru, dar şi în sensul de responsabilitate. Noi am răspuns. Dar nu mă pot plânge.
Ministerul, de fiecare dată când am avut nevoie de exemplu, de schimbarea unor ordine de ministru, unor articole de lege pentru a putea preda online, a face evaluare online şi toate celelalte, ministerul a răspuns bine.
Aveţi cadre didactice aflate la plata cu ora, persoane trecute de 65 de ani considerate, pe bună dreptate, o categorie de risc. Acestea vor continua predarea online, strict online în această perioadă?
Noi am definit de fapt nişte categorii de risc în rândul cadrelor didactice, dar şi în rândul studenţilor pe două criterii: vârsta desigur, pentru că a fost una dintre caracteristicile persoanelor infectate. Creşte foarte mult o dată cu vârsta, riscul de infectare şi mai ales de boală mult mai gravă decât la cei tineri şi de asemenea comorbidităţi. Şi atunci pe cei care au comorbidităţi fie că sunt profesori, fie că sunt studenţi, îi vom ajuta să intre online, chiar şi atunci când unele activităţi vor fi faţă în faţă. Vom încerca să reducem foarte mult riscul pentru astfel de persoane clar definite. Şi desigur, profesorii seniori sunt dintre cei la care ne gândim în mod special cu grijă, vor fi în continuare activi. Au fost şi până acum. Unii dintre ei sunt foarte sănătoşi şi din punct de vedere fizic, în ciuda vârstei cronologice, dar va depinde mult şi de ce ştim în sensul de ce ne spun şi cum optează dânşii. Dacă o persoană o să explice că are motive medicale sau de altă natură – pot să fie psihologice. Să ştiţi, sunt foarte multe persoane care se tem foarte tare de virus, fără să aibă neapărat vârstă înaintată sau comorbidităţi. Şi atunci vom ţine seama de aceste situaţii. În condiţiile în care totuşi activitatea se derulează. Nu vom putea nici să stăm la infinit acasă sau să nu ne facem de acasă cursurile în sistem online.
Pentru final, v-aş ruga un mesaj pentru studenţi şi pentru cadrele didactice în vederea noului an universitar.
Deja ne apropiem de el. Intrăm peste puţin timp în luna septembrie, peste nici două săptămâni. Luna septembrie pentru noi este o lună foarte activă în universitate, cu restanţe, cu repartizarea locurilor la cămin şi cu toate celelalte.
Dragi colegi, dragi studenţi! Ştiu că a fost o perioadă grea. Nu s-a terminat. Urmează cel puţin un semestru de restricţii, dar trebuie să privim înainte cu optimism, cu încredere, cu nădejde în faptul că vom depăşi cu bine şi semestrul următor. Şi aşa cum arată informaţiile, cum spun oficialităţile, cel mai târziu în primăvară, România va avea prin intermediul Uniunii Europene, cel puţin un vaccin cu suficiente doze, la început, pentru grupurile de risc ridicat şi după aceea pentru toată populaţia. Deci să avem răbdare, să fim optimişti, să ne facem fiecare treaba, să respectăm regulile de distanţare, regulile de protecţie pentru noi şi pentru ceilalţi şi până la urmă va fi bine.
Au fost pandemii, au fost momente grele în istoria universală, în istoria universităţii prin care am trecut cu bine. Vom trece şi acum. Au fost momente în care clădirea noastră centrală a fost bombardată şi distrusă şi s-a reconstruit.
A fost perioada comunistă în care facultăţi întregi au fost desfiinţate sau mutate din universitate şi universitatea a renăscut. Perioada aceasta nu este uşoară, dar cu siguranţă o vom depăşi cu bine, cu încredere, cu optimism, lucrurile se vor rezolva şi noi vom merge mai departe.
