Boris Singer este directorul general al Editurii Sigma, cea mai veche editură cu capital privat românesc de pe piața autohtonă de profil, care sărbătorește anul acesta 30 de ani de activitate neîntreruptă, și președinte fondator al asociației Institutul pentru Dezvoltarea Evaluării în Educație (IDEE).
Absolvent al Facultății de Matematică a Universității din București, cu media 10, și având un doctorat în matematică, Boris Singer și-a început cariera în calitate de cercetător la Centrul de Statistică |Matematică, după care și-a orientat energia și competența spre oferirea de resurse și programe educaționale de calitate pentru școala românească.
RL: Cangurașul Matematician este un concurs renumit în școlile din România, din anul 1993. Puteți să ne spuneți, pe scurt, cum a evoluat acest concurs, pe parcursul a 27 de ani?
Boris Singer: Cangurașul matematician este denumirea folosită de copiii din clasele primare pentru Concursul Internațional de Matematică Aplicată Cangurul, organizat de Asociația Internatională Kangourou Sans Frontieres. În 1993, Ambasada Franței a încredințat Editurii Sigma organizarea concursului în România. Atunci erau 5-6 țări care organizau Cangurul. A fost primul concurs din România organizat de o companie particulară și s-a bucurat de mult succes, deși, în primii trei ani s-a desfășurat în limba franceză (era totuși un concurs de mate). De la început, la solicitarea Ambasadei Franței, Cangurul a primit aprobarea Ministerului Educației, iar în 1999, a primit chiar Ordin de Ministru semnat Andrei Marga. În perioada 1994-1996, zeci de copii din România, în fiecare an, laureații concursului, au fost în excursii în Franța, oferite de Ambasada Franței, și în tabere în România. Din 1997, concursul a fost dat în limba Română. Până în 2014, în fiecare an, la Cangurul de Mate au participat peste 100.000 de elevi (în 2004 au fost la Cangurul 270.000 de elevi). În fiecare an, 600 de laureați Cangurul au participat la tabere în țară și 200 în străinătate. Între timp, în România au apărut, unul peste altul, zeci de concursuri particulare, încurajate de inspectori din Ministerul Educației sau din diferite inspectorate școlare, până nu au mai încăput în calendarul școlar. În 2014, concursurile particulare au fost supuse unui regim de aprobare anuală, multe au fost interzise, profesorii au încetat să le recomande elevilor și participarea elevilor a scăzut, dar Cangurul, cu o mai mică participare, a rezistat. Regimul drastic de aprobări nu a dus, din nefericire, nici la creșterea în calitate a competițiilor școlare și nici la creșterea în calitate a învățământului din România.
Pe plan international, concursul Cangurul a crescut enorm. Sunt acum 91 de țări participante.
Care au fost marile provocări și care a fost secretul pentru longevitatea acestei competiții școlare?
Mari provocări: multiplicarea concursurilor, scăderea interesului față de școală, birocrația, dezinteresul elevilor și profesorilor, tipul neobișnuit de testare.
Secretul longevității: echipa de organizare de la Sigma, subiectele internaționale care conțin altfel de probleme, premiile atractive, sprijinul unor profesori care apreciază frumusețea problemelor, părinții și elevii interesați.
Având în vedere contextul epidemiologic actual, ediția din acest an va fi una diferită?
Bineînțeles! Pe 27 noiembrie Cangurul se va putea susține și la școală, și de acasă. Pe website-ul cangurul.ro profesorii, părinții și copiii găsesc toate informațiile care le sunt necesare pentru înscrierea care a început deja și se va desfășura până pe data de 13 noiembrie. Totuși, pentru a păstra tradiția, vom încerca să facem o Tabăra Cangurul la
vară, dacă va fi posibil.
Cum vedeți deznodământul ediției din acest an a concursului și cum îl vedeți evoluând peste încă un deceniu?
Va fi Cangurul! Va găsi resurse să crească și să se inoveze.
Sunteți patronul uneia dintre editurile care, de mulți ani, realizează manuale școlare. Au fost nenumărate discuții legate de ediții vechi ale cărților școlare, programele școlare care nu apăreau etc. Nemulțumiri ale elevilor și ale părinților sunt și acum, legate de acest subiect. Care considerați că a fost sau este sursa problemei?
Viziuni politice diferite, prea mulți miniștri dispuși să anuleze orice au făcut precedenții, prea puțini oameni competenți și independenți de politic în posturi importante. Întregul sistem de decizie, de la programe școlare până la administrație, așteaptă ca și paralizat decizia ministrului. Sunt foarte multe cadre didactice care nu știu și nu pot să motiveze elevii, sunt prea multe materii încâlcite care sunt făcute ca să asigure posturi pentru profesori. Elevii nu au cum, când, de ce să depună efortul să învețe, nu au nici o șansă să înțeleagă, mulți ajungând analfabeți trecuți din clasă în clasă ca să asigure profesorilor de lucru (este valabil și pentru universități). Sistemul nu oferă alternative nici profesorilor, nici elevilor.
După această experiență a pandemiei COVID-19, considerați că manualele școlare ar trebui să se schimbe?
Cu pandemie sau fără sunt necesare schimbări care să ofere alternative profesorilor și elevilor. Profesorii trebuie să explice numai ceea ce elevii vor înțelege si, probabil, le va fi de folos. Altfel, și unii și alții își pierd cei mai frumoși ani din viață. Cele mai multe manuale depășesc programa, care, și ea, depășește capacitatea și interesul elevilor. Uneori, profesorii care fac programe le fac încurcate (ca să facă numai ei manuale conform acestor programe), fără să ia în seamă capacitatea și interesul elevilor (a se vedea de exemplu manualul unic de fizică pentru clasa a VII-a).
Cum stăm cu digitalizarea manualelor, din punctul dumneavoastră de vedere?
Elevii nu prea folosesc manualele digitale pentru că nu-i interesează și nu înțeleg ce se predă în școală. Chiar dacă ar fi bune, tot nu le deschid. Nici profesorii nu prea apelează la aceste manuale. Ați observat că despre manuale digitale nu s-a vorbit în pandemie? Sunt folosite platforme de învățare fără nicio legătură cu manualele digitale. De asemenea, conținutul acestor platforme este neavizat, contrar legii. Mii de profesori propun haotic conținut netestat, poate că uneori de calitate; numai dânșii știu ce fac acolo.
Cum vedeți manualul școlar al viitorului?
Care viitor? Cel de peste 1-5 ani, sau 6-10 ani, sau 11-20 de ani, sau poate vă referiți la manualul ideal. Ideal este ca manualul să fie un instrument care raportează fiecărui elev (îndrumat de profesor) ce știe și ce trebuie să facă pentru a ajunge acolo unde-i permit dotările sale și nevoile sociale într-o lume care-i oferă un loc în viață printr-o competiție corectă. Este imposibil să existe programe și manuale potrivite tuturor elevilor și, de aceea, cele care există nu se potrivesc majorității elevilor. Din cauza inadecvării, unele manuale, planuri de învățământ și programe școlare, unii profesori, chiar și unii conducători de doctorate sunt complici în a produce în masă pierderea timpului, incultură, risipă de resurse și impostură. Scapă cine poate din acest complot! Să încheiem totuși într-o notă optimistă, mulți elevi se vor sustrage eficient de la a-și umple mintea cu ce li se predă la școală pentru a învăța ce le dictează viața, care, pentru ei, este un foarte bun profesor.
