Arena Ion Oblemenco, bijuteria coroanei Craiovei, o reușită a administrației Olguța Vasilescu, încă din primul mandat de primar, a fost sâmbătă gazda unui meci ce altă data ar fi adus 30.000 de telespectatori, între U Craiova 1948 și Asu Poli Timișoara.
Oltenii au reușit victoria cu 1-0. cu ajutorul singurei gafe a alb-violeților, făcute de ex-craioveanul Ciolacu, de care a profitat belgianul Baetan.
La 30 de ani de la prima mea cronică sportivă de pe Santiago Bernabeu, “iacă-tă mi-s”, vorba bănățeanului neaoș, în OZN-ul de la marginea Craiovei.
Proasta semnalizare mă face să intru odată cu arbitrii. Mă mai țin și polițiștii la intrare să mă întrebe oarece chestii, mă văzuseră la televizor.
Sunt trecut pe lista oaspeților. Completez un formular. Ajung în minutul trei, în loja plină de suporteri ai U Craiova – Mititelu, cum îi spun adversarii locali.
Mihai Belu, vechi suporter al Marii Știința, mare liberal azi, îmi redeschide apetitul pentru stadioane. Mărturisesc că nu pot descrie cât de stingher sunt în tribunele goale, în care răsună falșii decibel cu melodiile celor două galerii.
Meciul începe anost. Bătrânicios. Echipele, avide de puncte, se tatonează. Prima ocazie o au oaspeții în minutul 28. Mera, acest nou “Tata Mare” al Timișoarei, se înalță din mănunchiul de jucători (expresie hilară folosită de regretatul Stelică Trandafirescu) și lovește mingea cu capul, trimițând-o spre locul unde, în normalitate, ar fi stat Ultra Viola Curva Sud, tifoșii de neegalat ai Banatului.
“Domnule Reghekampf, doriți să faceți o fotografie cu mine?”, îl întreabă copilul Victor de 8 ani, pe Dan Alexa, șogorul, cum se mai zice în Banat.
Tehnic vorbind:
4 ocazii gazdele – 3 oaspeții, un 11 m ratat și 120 de spectatori în tribunele stadionului de 30.000 de locuri
Investiție CNI în stadionul Ion Oblemenco: 240 de milioane de lei
În toamna anului 2021, pe stadion, în Liga 1, pot evolua 2 echipe: CS U Craiova și U Craiova 1948, în caz de calificare a echipei lui Mititelu
Singurul gazon hibrid din țară
Prima ocazie a gazdelor, bătute în Cupa României, acasă, de violeți, se consumă (nu găsesc alt predicat), decât în minutul 45, când Gâț trimite de la marginea careului peste poartă.
La pauză, într-o regie a Jurnalului de Craiova, fiul liberalului Belu (fost pedelist), în vârstă de opt ani, îl invită pe Dan Alexa să facă o fotografie cu el. Antrenorul oaspeților, aflat în tribune, fiind suspendat, n-a băgat în seamă că micuțul i s-a adresat cu apelativul “domnule Reghekampf, doriți să faceți o fotografie cu mine?”
În timpul pauzei, mă îndrept și eu spre antrenorul, fost mare jucător al lui Poli, și-l întreb dacă mă mai recunoaște. Îmi spune “Doki.” Asta era porecla tatălui meu, doctor al echipei, în perioada de glorie a clubului, și mă ia în brațe. Așa aflu că taică-miu l-a adus în lumea mare a fotbalului, lucru confirmat și de fratele meu prin telefon.
Mă așez în tabără alb-violeților. În minutul Mera face henț în careu (min 58). Arbitrul dictează 11 m. E prea stresat Munteanu. Și o dă în bară.
La singura greșeală a lui Poli, la mijlocul terenului, în minutul 70, belgianul Baetan reușește să marcheze 1-0.
În minutul 89, portatul Enache scoate de pe linia porții șutul imparabil a lui Mera.
Meciul se termină cu 1-0.
La vestiare, le spun conducătorilor lui ASU că în întreaga istorie modernă a lui Poli, între 1970-2012, a avut doar două vârfuri: Nedelcu ll și Dan Păltinișanu, alias Tata Mare.
După meci, fiul liberalului Belu mă întreabă ce legătură există între Alexa și Reghecampf? Îi răspund: sunt șogori, urmând ca părinții să lămurească dilema micuțului.
