Probabil ultima apariție pe scena internațională a superstarului argentinian Lionel Messi, pe care mulți microbiști vor să-l vadă încoronându-se în Rusia pentru a pune capăt clasicei dezbateri: „cine este cel mai mare fotbalist al tuturor timpurilor?“ Argentina le-a rămas datoare suporterilor săi de pe vremea lui Diego Maradona, cel care a adus ultima dată trofeul Jules Rimet în țară, în 1986, astfel că misiunea repetării acelui triumf cade pe umerii lui Messi. „Pumele“ n-au arătat deloc bine în preliminarii, obținând biletele pentru Rusia în ultima etapă grație hat-trick-ului marcat de atacantul Barcelonei în meciul cu Ecuador, iar specialiștii se întreabă dacă au cu adevărat forță să treacă peste dezamăgirile din ultimii ani, când au pierdut trei finale consecutive, una la CM 2014 și două la Copa America (2015, 2016). „Obiectivul nostru este să fim campioni“, a rezumat Messi misiunea echipei sale în Rusia.
Mult mai bine a arătat în campania de calificare rivala Argentinei, Brazilia, care a încheiat pe primul loc în CONMEBOL, fiind prima echipă calificată la turneul final, cu excepția țării-gazdă. „Seleção“ este o altă națională aflată sub o mare presiune, atât prin prisma trecutului glorios – cinci trofee în palmares (record) – cât și din cauza dezastrului de la ultima ediție, când a fost spulberată pe teren propriu de Germania în semifinale, 7-1. Vestea bună pentru fani este că talismanul Neymar s-a recuperat după accidentarea la picior suferită în luna februarie și a marcat deja în cele două amicale în care a jucat recent, cu Croația și Austria. Atacantul lui PSG le-a transmis suporterilor brazilieni un mesaj scurt: „Trebuie să aveți încredere și să visați!“
Europenii sunt pe poziții
În calea visurilor de mărire ale sud-americanilor ar putea sta cel puțin trei forțe europene, Germania, Spania și Franța, echipe care au în ADN dorința de triumf la evenimentele majore.
„Die Mannschaft“ este campioana en-titre, care a demonstrat la doi ani de la cucerirea trofeului că poate câștiga o altă competiție importantă, Cupa Confederațiilor, cu un lot fără prea multe staruri. Selecționerul Joachim Low a surprins lăsându-l în afara lotului pe Leroy Sane, proaspăt campion în Premier League cu Manchester City, însă decizia sa nu face decât să demonstreze calitatea înaltă a lotului german.
De calitate nu se poate plânge nici antrenorul Franței, Didier Deschamps, care are în schimb o problemă de rezolvat cu propriii suporteri: titularizarea lui Paul Pogba. Victimă a regimului pragmaticului José Mourinho la Manchester United, mijlocașul și-a pierdut din charismă la națională, majoritatea fanilor militând pentru aducerea în primul XI a lui Corentin Tolisso, de la Bayern.
Vecinii francezilor, spaniolii, sunt în stare de șoc după ce federația l-a concediat pe selecționerul Julen Lopetegui, ca urmare a faptului că acesta a negociat în secret preluarea lui Real Madrid dupa terminarea Campionatului Mondial. Furia Roja, care se află și într-un proces de schimbare a generațiilor, rămâne însă o echipă cu un bun echilibru între experiență și exuberanță, forța sa fiind relevată de cele 20 de meciuri succesive fără înfrîngere din ultimii ani. Spania trebuie să intre cu accelerația la maximum în turneul final, deoarece prima adversară este nimeni alta decât campioana europeană en titre, Portugalia.
Aspirantele la glorie
Când spui Portugalia, spui Cristiano Ronaldo, adică ambiția de a fi primul. Lusitanii au arătat că pot fi primii în Europa, în urmă cu doi ani, și, chiar dacă nu o spun direct, plănuiesc să dea marea lovitură în Rusia, ceea ce ar însemna ca Ronaldo să cucerească implicit al șaselea Balon de Aur din carieră, performanță unică în istorie.
Tot pe ascuns la titlul mondial visează și Belgia, o echipă căreia îi lipsește în prezent doar un trofeu major din palmares pentru a fi pusă la masa granzilor. „Dracii Roșii“ au un lot care l-ar face invidios pe orice selecționer, de nume precum Eden Hazard, Kevin de Bruyne sau Romelu Lukaku fiind legate speranțele belgienilor ca echipa lor să meargă până la capăt de această dată.
Dar croații? De ce n-ar spera și ei, mai ales că nu duc deloc lipsă de vedete de primă mărime ca Luka Modric, Ivan Rakitic sau Mario Mandukic.
Un Campionat Mondial fără Anglia n-ar avea același farmec, chiar dacă inventatorii fotbalului au alunecat ușor-ușor de la statutul de favoriți, căpătat în urma celebrului triumf din 1966, la cel de eterne speranțe, pe care și l-au construit cu migală prin prestațiile de cele mai multe ori dezamăgitoare din această perioadă. Ca de obicei, Albionul speră și de această dată, mai ales de când golgheterul Harry Kane, perceput ca un simbol al profesionalismului și dorinței imense de succes, a fost desemnat căpitanul „Leilor“. „Scopul este să fim agresivi și curajoși când avem posesia. Vrem să jucăm un fotbal pe atac“, a declarat vârful lui Tottenham.
Surprize, surprize?
Partea spumoasă a unui Mondial o reprezintă cu siguranță surprizele care pot apărea. În urmă cu patru ani a fost Costa Rica, echipă care a terminat pe primul loc într-o grupă cu Italia, Anglia și Uruguay, ajungând până în sferturi, unde a pierdut la penalty-uri în fața Olandei. Cine va fi surpriza de data aceasta? Islanda? A jucat sferturi la Euro 2016, deci are un atu. Mexic? A dominat preliminariile CONCACAF, dar este oare de ajuns? Polonia? Este o echipă solidă, în care strălucește Robert Lewandowski, și care nu are parte de adversari de top în grupă, așa că orice este posibil. Rusia? Este țara–gazdă, iar uneori poate fi de ajuns pentru a realiza o surpriză.
