…Mini-porții de mâncare cu specific românesc tradițional, adică. În engleză li se spune finger foods. Pe limba gazdelor ar fi fost tapas. Dar oricum ar avea cineva poftă să le zică, eu cred că pofta mai mare a fost la mâncare. Că mie și acum, când mă gândesc la felurile concepute de chefii Adrian Tihulcă și Emil Manea, îmi lasă gura apă.
Alina Miron, Fotohoreca.ro
Lucrurile s-au pus la cale cu ocazia unei recepții oferite la Madrid de ministrul Turismului, Mircea Titus Dobre, și de ambasada României, în onoarea delegaților la Congresul Organizației Mondiale a Turismului.
Și cum mâncarea româ-neas-că este una dintre spe-cializările pe care Emil Manea (manager la Crama Dom-nească) le-a dezvoltat în atâția ani de primit turiști iubitori de bucătărie românească tradițională, invitația a ajuns pe masa lui. De acolo, a aterizat și la Adrian Tihulcă și Răducu Alexandru Băsceanu, doi dintre chefii talentați de la Loft și The Grill, care au fost imediat cooptați în echipă.
Ceea ce trebuia făcut le-a stârnit entuziasmul și curio-zitatea. Li se cerea reinterpretare, pentru că, după cum știm, mâncarea specific românească nu poate fi dusă la recepții nepregătită în avans: mulți încă o mai cred „fata de la țară“, care mereu fierbe în mari ceaune aburinde, apoi este turnată în blide adânci și mari, ce te îmbie să întingi cu pâine sau mămăliguță din belșug și te umflă una-două.
Dar cum aici era vorba de o recepție culturală, care să le facă delegaților din alte țări cunoștință cu cât mai multe tradiții și gusturi specific românești, era nevoie de porții mici. Și, mai ales, frumos puse pe farfurii. Ceva pe nivelul oaspeților, buni cunoscători ai gastronomiei internaționale sau venind din țări cu o cultură culinară bine definită.
Așa se face că am ajuns în bucătăria de la Loft, unde am intrat ușor inhibată de faima localului. Era dimineață, cu câteva zile înainte de plecarea la Madrid, iar agitația nu începuse încă. ..
La plăcinte înainte!
Pe când îmi pregăteam aparatul foto, Adrian se și apucase de preparatele pentru madrileni, în timp ce îmi înșira meniul: „E a treia oară când le prepar. O să îți fac drob de miel cu ouă de prepeliță, care sunt vopsite în suc de sfeclă roșie. O să montez apoi o porție de cremă de fasole cu cârnați de Pleșcoi uscați. Apoi sarmale dobrogene de pește în frunze de ștevie. La sfârșit, o plăcintă de dovleac reinterpretată. Și mai vedem noi“.
Lucrând și sporovăind, timpul a trecut aproape fără să îmi dau seama: cinci preparate în cam o oră și jumătate.
Între timp, am aflat o serie de secrete. Cârnații de Pleșcoi se usucă la cuptor, iar după aceea Adrian îi bagă la robot, să îi facă pudră. În forma asta îi presară atât pe crema de fasole de la aperitiv, cât și pe bulzul de mămăliguță cu rozmarin.
Sarmalele, care aveau un gust divin, aveau și un secret – în compoziția de pește alb este amestecat și pește afumat. Chips-urile au fost făcute din mămăligă de mei, care a fost întinsă pe o tigaie și uscată la cuptor.
Cât despre plăcinta cu dovleac copt și scorțișoară, servită caldă, din care se scurgea crema de dovleac, inspirația a venit din bucătăria asiatică, în care Adrian este specialist. „Plăcinta asta o mâncam și eu când eram mic. Doar că de data asta, și sper să nu se considere că este o reinterpretare exagerată, o s-o fac în alt stil. Merg tot pe asatic, folosesc crustă panko în loc de aluat, iar dovleacul copt și amestecat cu zahăr, scorțișoară, lapte o să fie ca o cremă. Și o să curgă din aluatul ăsta moale“,a spus cheful de la Loft. „O să fie un fel de lava cake“, a adăugat Emil.
Emil și Andrei au avut succes la Madrid. Au arătat că mâncarea românească poate fi tradițională, dar elegantă. În porții mici. O tânără cu ie și mini-fotă, pe tocuri. O Românie modernă, dar care nu uită de unde a pornit.
